Capitolul XIII

Am iesit afara sa ma plimb iar pe drum ma intalnisem cu Nick.

-Hei Emy..ce faci?

-Buna..poi uite ma plimb imi iau ramas bun de la locul acesta

-O..maine pleci?
-Daa..

-Pacat asa

-Adica?
-Poi..stii sa va iubiti asa tare sis a nu va puteti da o sansa…

-Cine

-Tu cu Andy ce crezi..ca nu imi spune de tine. Eu nici macar nu am cand sa ii maispun ceva mereu cand ne intalnim doar de tine imi vorbeste.

-Serios?

-Da..pacat ca trebuie sa pleci..si Emy!

-Daaa

-Imi pare rau ca te-am judecat gresit..nu esti deloc asa cum credeam

-Mai bine acum decat niciodata

-Ascutate ce ai spus doar..

Spre seara m-am dus pe teren sa ma intalnesc cu toti. Era desigur si Andy cu Vikky iar dupa o seara plina de rasete si amintiri trebuia sa plec acasa.

-Baieti ma bucur ca v-am cunoscut sis per sa ramaneti tot asa.

-Sincer pacat ca trrebuie sa te muti

-Poate asa trebuie sa fie..niciodata nu stii ce iti asigura viitorul, niciodata nus tii cum va fii daca nu incerci!

-Stii…schiar ai dreptate

-Da Andy..stiu asta acum

-Si eu..

-Aveti grija de voi sis per san e mai vedem curand

-Pa Emy!

-Paa

Ducandu-ma spre casa…imi reveneau din nou amintirile acelea frumoase cu el..

-Emy!!

-Daa

Insa nu mai apucasem sa spun nimic fiindca el ma luase in bratele lui si ma sarutase. Fugise dupa mine doar pentru atat sin u imi venea sa cred

-Andy ce se petrece?
-Te rog nu plecaa

-Dar nu am cum

-Ramai la mine

-Nu pot..Trebuie sa plec imi pare rau

-Emy…

-Da..

-Te iubesc!

-Si eu..dar te rog nu ma face acum sa plang

-Promite-mi ca vei mai trece candva pe aici

-Iti promit

Iar ziua aceea credeam ca a fost ultima zi din viata mea in care l-am vazut