Soarele dadea sa rasara..era din ce in ce mai cald cu fiecare zi. Dimineata urmatoare cand Rachel se trezii gasii lantisorul in mana ei.
-Dar...Ce?!
Emili o privii zambind ca de fiecare data incercand sa ii vorbeasca din nou.
-Haide..incearca sa ma auzi..macar putin..caci imi este asa de dor de tine, daca as putea macar sa te salut..sau doar sa ma vezi
Rachel incepu sa planga iar insa de data asta era ceva diferit..nu se mai simntea atat de singura. Se duse jos sa ia masa impreuna cu familia si pentru prima data mama ei zarii un mic zambet pe fata fetei.
-Buna dimineata scumpo
-Buna mama
-Cum te simnti astazi?
-Putin mai bine. nu prea inteleg insa ceva e diferit astazi..
-Totul va fi bine in curand
Nu era prea placut pentru Emili sa nu poata sa vina iar dimineata la ea sa mearga impreuna la liceu, sa intarzie la ore, sa faca tot felul de nazbatii impreuna..
-O zi frumoasa draga mea
-Multumesc mama
Dupa ce Emili o insotise in siguranta pana la liceu..langa ea isi facu prezenta prietenul ei pazitor..
-Te inteleg perfect prin ce treci..
-Da si eu pe tine..
-Trebuie sa iti spun ceva
-Spune
-Va trebuii sa mergi sa vorbesti cu tatal tau..daca iti doresti ca sa traiasca va trebuii sa gasesti o cale prin care sa poti sa ii vorbesti sa i spui sa isi revina
-Dar cum..cum as putea sa fac eu asta?
-Tu trebuie sa iti dai seama insa fi atenta daca nu resusesti pana dupamasa tatal tau va murii dar tu nu il vei putea vedea, el nu te va recunoaste dupa moarte..nu va mai fi ca inainte iar mama ta...
-Dar noi doi ne cunoastem
-Pentru ca in viatile noastre ca om..noi nu ne cunosteam defapt..poate ca din acea cauza ne stim acum
-As vrea ca cineva sa imi poata arata cum sa fac unele chesti
-Nu este cine insa..tu trebuie sa iti dai seama sa inveti sa te descurci..dar nu uita cu cat crezi mai mult cu atat va devenii mai real.
Emili nu zabovi deloc si porni spre spital unde se aflase familia ei..Simntea cum o cuprinde o durere imensa si nu o putea stapanii, se simntea neputincioasa dar incepea sa creada in ea si ca va putea reusii. Se apropiase incet de mama ei si o saruta pe obraz..
-Mamico daca ai stii cat imi este de greu sa te vad asa..mi-as dorii sa nu se fii intamplat nimic din toate acele lucruri iar acum tu sa fi acasa pregatind cina tata la servici iar eu distrandu-ma la liceu cu prietena mea draga.
Kate isi puse mana pe obraz..simtind o raceala ce nu si-oputea explica. Emili isi privea tatal neajutorat si incerca-se sa ii vorbeasca
-Taticule..te iubesc mult insa nu te vreau aici langa mine..lumea e atat de frumoasa viata pe care o ai, chiar daca nu mai sunt tot trebuie sa incerci sa traiesti o mai ai pe mama te rog nu o lasa singura..aici nu e asa de placut, mereu esti singur si cum mi-a spus baiatul din cealalta masina nu ma vei mai cunoaste..Te rog tata fa ceva revinoti si trezestete!
Insa tatal ei nu reactiona-se. Atunci ea isi inchise ochii si incepu sa si-l imagineze pe tatal ei, il gasise pe o banca parasita..cu nimic in jurul sau trist si pierdut
-Tata!
-Emili tu esti? Chiar tu?
-Tata..de ce nu imi raspunzi cand vorbesc cu tine?
-Doamne fetita mea ce dor mi-a fost de tine
-Tata asculta-ma trebuie sa iti revii trebuie sa te trezesti!
-Dar nu vreau acum ca esti aici te astept de atata vreme
-Tata nu vreau sa o lasi pe mama singura..intelege iar daca tu vei murii azi dupa cum vor medicii tu nu ma vei mai recunoaste.
-Dar esti fetita mea te-am pierdut odata din vina mea nu vreau sa iti dau drumul si acum
-Dar nu a fost vina ta! Tata intelege mama are nevoie de tine iar eu mereu am sa fie alaturi de voi mereu am sa fie langa tine si am sa te ascult orice ai zice orice ai face. chiar daca tu nu vei putea sa ma vezi sau sa ma auzi eu tot voi fi acolo mereu!
-Dar..eu nu vreau sa pleci
-Nu plec uite asteapta aici am sa plec putin si am sa ma intorc dar promite-mi ca nu vei pleca de aici!
-Promit
Emili incepu sa il caute pe baiat si il strigase intruna..insa in zadar el nu era nicaieri. Isi aduse aminte ca el este inca aici pentru parintii lui si il cauta-se in salonul parintilor lui. Cand ii vazu chipul parca o lumina vie se aprinse in sufletul ei.
-Emili ce cauti aici?
-Spune-mi repede..cum as putea macar pentru scurt timp sa fac pe cineva sa ma vada? sau sa ma auda
-Poi nu stiu cred ca trebuie sa aveti amandoi credinta, sa va doriti enorm de mult acel lucru
Atunci Emili isi dadu-se seama de un lucru. Lumea in care se afla ea acum era lumea ei iar totul se petrecea dupa dorintele ei. Se intoarse repede la tatal ei care o astepta pe aceeasi banca.
-Tata, tata!
-Te-ai intors..
-Tata uite..iti promit ca daca te trezesti am sa fiu acolo langa tine..am sa stau langa patul tau!
-Nu te cred..tu vrei sa ma pacalesti ca sa ma trezesc
-Ai incredere in mine trezestete si am sa fiu acolo!
-Iar daca nu?
-Voi fi..Ti-am promis..Hai nu iti fie teama doar deschide ochi!
In acel moment John se trezise pe patul din spital..dupa 4 luni de la cumplitul accident. Kate nu isi venea in fire..nu stia ce sa faca de bucurie nici un sunet nu mai putea sa scoata. John se uitase la kate..aceasta zambii si plangea cu ultimele sale lacrimi..iar langa el la capatul patului o vazu-se pe Emili. In acea clipa sufletul i se umpluse de fericire dar Emili ii facu-se semn sa nu spuna nimic.
