marți, 20 septembrie 2011

cap IV

Rachel nu intelegea inca ce se petrece dar simtea ca totul parea gol..parea fara viata acum nu mai radea nu se mai distra..cand stia ca Emili nu va mai fi langa ea, nu va mai avea pe cine sa sune la 2 dimineata  sa ii spuna ca a avut un vis groaznic.
Insa ceea ce nu stia Rachel era ca Emili era inca cu ea...
Emili inainte sa moara avusese o dorinta..ca in clipa cand va murii ea sa ramana pentru totdeauna alaturi de Rachel iar dorinta i se indelinise. Emili ajunsese sa vada totul..sa o vada pe Rachel suferind desi nu credea ca ea tine chiar atat de mult la ea. La fiecare pas miscare sau somn al ei Emili ii era alaturi dar Rachel nu stia.
Intr-o zi Rachel iesi sa se plimbe in parc iar dupa cateva plimbari se aseza pe banca unde se cunoscuse pentru prima data cu Emili. Se simtea singura...si chiar ii lipsea rasul ei vocea ei..
-Oare de ce a trebuit sa pleci chiar tu?
Atunci Emili incepuse sa ii vorbeasca pentru prima data:
-Dar eu nu am plecat sunt aici cu tine!
Insa  Rachel nu avea cum sa o auda. Emili o privii atenta si ii zarii in mana lantisorul pe care il daruise ultima data cand ele doua se vazuse
-Mi-as dorii sa fi aici Emili am atat de multe sa iti povestesc..
-Rachel sunt aici de ce nu imi vorbesti?
Emili o urmarea la fiecare pas insa dupa cateva zile isi dadu-se seama ca nua re rost..pentru ca ea nu mai traieste nu avea cum sa o auda..dar ii putea lasa semne lui Rachel ca ea este langa ea.
Dupa ce ajunse acasa Rachel se puse la culcare..isi asezase lantul pe masa si se puse in pat..Dupa ce adormise Emili incercase sa ia lantul sa il puna in mana la Rachel dar nu reusise. Pe la miezul noptii in fata lui Emili aparuse un baiat imbracat in alb. Se speriase si tacu.
-Buna Emili
-Ma vezi?
-Desigur..
-Ma auzi?
-Da..si eu sunt la fel ca si tine
-De ce nu ma poate auzi si Rachel?
-Pentru ca tu nu mai traiesti.ea face parte din lumea reala..tu mai esti aici doar pentru ea..pentru ca asta ti-a fost ultima dorinta iti aduci aminte?
-Da..ca dupace mor sa pot sa fiu alaturi de Rachel pentru totdeauna. Dar cum as putea sa ii arat ca eu sunt aici?
-Cand iti doresti ceva foarte tare inchipuieti doar ca traiesti si ca esti cu adevarat acolo iar atunci vei putea sa faci mai multe lucruri, vei putea sa i areti lui Rachel ca esti mereu aproape de ea.
-Da? Poi pot sa icner acum?
-Desigur
-Bine pentru ca vrea ca in dimineata asta cand se trezeste sa aibe lantisorul de la mine in mana, ea si la lasat pe masa.
-Incearca Emili
iar in acea clipa..Emili isi adusese aminte cum este sa fii om iar cand incercase sa puna mana pe lantisor insfarsit il luase in mana. Il asezase frumos in mana lui Rachel si se puse in pat langa ea sa ii vegheze somnul.
-Multumesc
-Cu palcere Emili
-Dar stai..tu de ce esti  aici?
-Am promis sa am grija de parintii mei mereu si se pare ca asta am sa fac si eu de acum incolo
-Dar..ce ti s-a intamplat?
-Am avut un accident groaznic in apropiere de Forks..
-Tu erai?
-Da..eu eram. Imi pare rau Emili
-Nu am sa o mai vad niciodata pe mama mea nui asa?
-Ma tem ca nu...insa mama ta mereu va fii alaturi de tine
-Da..insa tatal meu?
-Tatal tau inca si acum este la spital in moarte clinica..vor vrea sa il deconecteze de la aparate ins curt timp.Ma simnteam foarte vinovat din cauza mortii voastre si vegheam asupra tatalui tau in fiecare noapte.
-Hei..eu iti multumesc si imi pare rau ca a trebuit sa ajungi asa
-Si mie imi apre rau insa poate asa este mai bine..tu ai grija de cea mai buna prietena a ta iar eu de parintii mei
-Da...
-Trebuie sa plec..ne vom mai vedea pe aici
-Sigur
Atunci Emili realizase ca nu conteaza cat dedeparte sunt una de cealalta conta ca sufletele lor mereu erau impreuna.

vineri, 16 septembrie 2011

cap III

In dimineata urmatoare Emili impreuna cu familia ei pornii la drum spre Forks pentru a-si vizita matusa. Avusese un weekend excelent in familie insa la intoarcerea spre casa..au avut loc mai multe probleme.
Dupa scurt timp de la plecarea ei din Forks o sunase Rachel:
-Buna Emili
-Buna Rachel
-Unde esti? Mai ai mult pana acasa?
-Nu imediat ajung, sunt asa de obosita..
-Nu e nimic vom sta impreuna si ne vom distra pana diseara.. o sa iti treaca.
-Stiu
-Abia astept sa ne vedem. Am sa te astept la tine acasa asa cum ti-am zis
-Bine. Ai grija Rachel
-Si tu Emili
Insa..ele doua nu stiau ce avea sa urmeze, si ca cele doua nu vor  mai avea ocazia sa se intalneasca vreodata. Dupa scrut timp..tatal lui Emili pierduse controlul masinii si avusese un accident teribil. Emili apucase insa sa mai traiasca cateva clipe cat sa o poata suna inapoi pe Rachel. Vazandu-si parintii murind in fata ei, Emili isi dorea doar ca Rachel sa nu o uite niciodata realizand ca nu mai avea mult timp de trait. Insa ea nu apucase sa raspunda la telefon iar cand o sunase inapoi aceasta murise deja.
Rachel nu intelegea ce se pentrece de ce nu ii raspunde la telefon..dar nu durase mult iar spre seara matusa ei venise la ea acasa sa ii ia cateva lucruri. Rachel inca o astepta pe trepte asa cum ii promisese insa ea nu mai venea.
-Ma scuzati dar..Emili?
-Tu cine esti?
-Sunt cea mai buna prietena a ei
-Nu ai auzit ce s-a intamplat nu-i asa?
-Nu..ce s-a intamplat?
-Dupa scurt timp dupa ce au plecat de la noi au avut un groaznic accident iar Emili s-a stins dupa scurt timp
In clipa aceea Rachel simntii cum ii fuge pamantul de sub picioare..isi adusese aminte ca o sunase dupa scurt timp dupa ce vorbise cu ea la telefon insa ea nu apucase sa ii raspunda. Inima ii se sfasiase iar acum pentru ea nu mai conta nimic…
Se duse acasa plangand, neintelegand de ce s-a petrecut una ca asta si mai ales de ce ei. Isi dorise sa fi apucat sa raspunda in acel moment la telefon dar acum nu va mai suna niciodata. Stand in pat si privind la poze in care se distrau ele doua  neputand sa se opreasca din plans..nu se gandea doar la momentele si clipele minunate din prima zi in care s-au cunoscut pana in ultima in care s-au vazut. Totul acum pentru Rachel parea pustiu si gri dar ea nu realizase ce o asteapta in urmatoarele zile.

miercuri, 14 septembrie 2011

cap II

Intr-o dimineata insorita cele doua se hotarase sa se intalneasca in parc. Emili era foarte incantata deoarece in scurt timp avea sa faca o calatorie impreuna cu parintii ei.
-Buna Rachel
-Buna Emili
-Si? Ce vom face azi?
-poi nu stiu ce ai vrea?
-Nu stiu nici eu…
-Am vrut sa imi petrec azi toata ziua cu tine deoarece diseara am sa plec cu parintii in vizita la matusa in Forks
-Ce dragut..si cand te intorci?
-Poi maine dupamasa
-Am sa te astept la tine acasa cand ai sa te intorci
-Bine
In acea zi superba ele au povestit au depanat ceva amintiri insa seara venise foarte repede pentru ele.
-Deci ne vedem curand nu?
-Da Rachel deabia astept san e vedem
-Si eu
-Ai grija de tine
-Si tu
-Papa
-Paa.
Inainte de a intra in casa Emili o strigase inapoi pe Rachel
-Rachel!
-Daa?
-Vreau sa iti dau ceva
-Ce?
-Vreau sa porti acest lantisor..sa iti aduca mereu aminte de mine oriunde vei fi sa sti ca eu voi fi alaturi de tine
-Multumesc foarte mult dare u nu am ce sa iti ofer
-Nu trebuie sa imi oferi nimic vreau doar sa imi promiti ca niciodata nu il vei da jos indifferent ce s-ar intampla
-Promit
-Bun, acum ma duc ma asteapta mama
-Multumesc Emili
-Cu placere
Emili se uitase parka cu regret inapoi o privii pe Rachel apoi zambii si intra in casa.

marți, 13 septembrie 2011

Dragostea de dincolo de cer

Se spune ca amintirile sunt oglinda trecutului nostru si nu putem sterge cu buretele nimic desi uneori ne-am dori atat de mult. Am scris aceasta poveste gandindu-ma la tot ce a fost sau s-a intamplat vreodata insa…nu voi putea uita.
Totul incepe intr-un mic oras numit Sallem. Intr-o zi mai putin fericita familia Davis se mutase intr-una din casele din oras. Tanara Emili era foarte incantata de noua ei casa si abia astepta sa isi faca prieteni noi. Dupa scurt timp de la mutarea ei acolo intalnise o fata care avea sa ii devina cea mai buna prietena. Rachell era o fata simpla, modesta si  incepeau sa se inteleaga din ce in ce mai bine insa..nu totul parea a fii atat de bine. Povestea lor incepuse intr-o zi de marti cand se intalnise in parc.
-Tu trebuie sa fii fata ce-a noua nu?
-Da
-Rachell imi pare bine
-Emili si mie
-Ai vrea sa mergem san e plimbam putin pe aici?
-Da sigur.
Cu fiecare zii ce trecea ele deveneau tot mai apropiate. Totul se invartea in jurul lor, totul parea mai simplu in doi. Isi imparteau secrete, se intalneau zilnic din prima zii a lor de cand s-au cunoscut. Totul parea a fii ceva de nedezlegat. Prietenia lor era ceva nemaintalnit insa dupa scurt timp toate acestea aveau sa se schimbe brusc.










Daca vreti continuarea votati si daca va place am sa continui sa postez daca nu..am sa incep sa scriu alta poveste! sper sa va placa:)

luni, 29 august 2011

Capitolul XVII


Cu fiecare zi ce se scrugea parca era tot mai bine. Chiar daca stiam ca inc ail iubesc pe Andy..si el nu mai este alaturi de mine nu era chiar asa de greu. Viata mea puteam zice ca era tot ce un adolescent isi putea dorii: prieteni, familie casa stabile..un iubit care sa stii ca chiar tine la tine..insa in viata mea din nou aparuse niste schimbari. Cu trecerea timpului nu rezistasem sa ramanem cum suntem asa ca Danny marturisise ca oplace mult pe Vikky iar ea a recunoscut ca mai era cu Andy doar ca sa ma enerveze pe mine. In final eu am ramas alaturi de Andy..si acum chiar puteam fii impreuna fara ca cineva san e strice planurile. Nick a fost mereu acolo alaturi de noi si a invatat sa fie o persoana mai buna.
Eu am invatat la randul meu ca in viata toate se intampla cu un scop anume. Viata nu e mereu drepata dar e buna sii timpul este prea scurt incat sa pierdem timpul. Uneori trebuie sa facem pace cu trecutul ca sa  nun e incurce prezentul. Nu este bines a ne comparam viata cu a altuia pentru ca nimeni nu are idée care este ,,Calatoria” fiecaruia. Totul se poate schimba intr-o clipa dar trebuie sa facem abstractie la ce este frumos si util.
Fi tu insati iar viata va fiimult mai frumoasa!!



THE END!

Capitolul XVI


Nu stiam cum vor reactiona restul cand ma vor vedea dupa atata timp. M-am uitat cine este pe teren si erau cam toti pe acolo..mai putin Andy. Dupa scurt timp aparuse si el insa nu era tocami fericit. Am pasit inainte iar cand mi-am ridicat privirea si l-am privit pe Andy incepusem toata sa tremur.
-Nu imi vine sac red!
-Buna Andy..
-Emy!?
-Da..
Ii stransesem pe toti in brate sii desii erau inca mirati ca ma aflu acolo erau bucurosi sa ma vada.
-Aha deci..aseara cand te-am sunat sa iti spun de luminile din casa tu erai
-Da darn u puteam sa iti spun ca am venit..
La un moment dat Andy disparuse de acolo. Ma intrebam und ear fii putut pleca insa peste cateva minute primisem un mesaj de la el sa ma duc repede pana la locul nostrum de intalnire.
-Baieti eu am sa plec pentru cateva minyte insa ma intorc repede
-Bine te asteptam aici.
Am ajuns intr-o fuga la lac iar el statea jos la copac..
-Andy…
-Da
-Ce s-a intamplat?
in acel moment s-a ridicat si ma sarutat. Nu ma mai stransese asa de tare in brate niciodata pana atunci. Simnteam cum totul dispare doar noi doi mai eram acolo dare u nu puteam sa mai trec inca o data prin asta…
-Emy..mi-ai lipsit mult
-Si tu mie mi-ai lipsit mai mult ca orice si nici o clipsa nu am incetat san u ma gandesc la tine
-De ce nu mi-ai spus ca te vei intoarce?
-Pentru ca nu vroiam sa afle nimeni…
-Da, dar mie puteai sa imi spui
-Nu nu Andy nu puteam
-De ce ce sa intamplat? Acum esti aci si totul o sa fie bine o sa putem fii dinou impreuna si toate vor fii ca inainte.
-Imi pare rau insa tu ai uitat ca m-ai lasat balta pentru ea?
-Emy..eu ti-am spus imi pare rau
-Parerile de rau acuma nu ma mai ajuta cu nimic.
-Dar stii bine ca nu am vrut sa fac acel lucru
-Poate ca nu ai vrut insa s-a intamplat si eu am suferit mult din cauza aceea.
-Imi pare rau ca a trebui sa suferi din cauza mea
-Si mie ca ti-a fost frica sa imi spui ceea ce simnti poate acum..era mult mai usor.
-Nu stiam ce sa fac…credema. Deci sa inteleg ca totul nu mai exista?
-Totul s-a dus atunci in acel moment
-As putea sa te sarut pentru ultima data?
-Nu cred ca ar fii o idée prea buna..
Ma luase in brate ma simnteam total altfel..era placut sentimental sin u stiam daca am sa regret ceea ce faceam atunci sau nu…
Erau multe motive sa lupt pentru el dar acum totul era in zadar. Totusi eram acolo eram bine si stiu ca mereu voi fii acolo pentru el.
Din ziua aceea viata mea se schimbase foarte tare. Nick mi-a devenit cel mai bun prieten, Vikky cu Andy au ramas impreuna..ajunsesem sa aflu ca Danny ma placesi am decis sa ii accord o sansa pana la urma nu se stia ce ne rezerva viitorul.am avut in schimb o relaie frumoasa cu el.
In tot acel timp in care mereu ma plimbam de la o casa la alta mi-am dat seama ca voata mea este ca un film ce se deruleaza usor… chiar daca esti tanar sit e lovesti de multe si ajungi chiar sa suferi sa plangi, razi pur si simplu face parte din tine si fiecare clipa trebuie traita si savurata din plin alaturi de cei dragi.
Cu cat treceau zilele tot mai multi mi lipsea Andy. Ne vedeam in fiecare zi si mai venea pe langa mine dar nimic mai mult. Realizasem ca Danny este cel potrivit pentru mine dupa atatea. Uneori noaptea cand imi aduceam aminte de el sau imi era dor de el ma duceam la geam imi zambea iar eu ii faceam cu mana apoi ma puneam sa dorm.
Intr-o dimineata ne-am dus afara cu toti. Il rugasem pe Nick sa vina sa ma astepte samergem impreuna
-Buna dimineata
-Buna Emy
-Ce zi frumoasa asai?
-Ma bucur sa vad ca esti fericita..
-Nick nu ai uitat nimic?
-Nu de ce?
-Poi ma gandeam ca ai ceva sa imi spui
-Nu..nu trebuia sa iti spun ceva?
-Infine lasa
Era data de 8 iar atunci era ziua mea…nu imi venea sa cred ca uitase
-Hai s amergem in parc
-Dar ce vom face acolo?
-Ne vom plimba si noi putin..
Dupa cateva ore de plimbari prin parc obosisem sin e-am asezat pe o banca..
-Eu zic sa mergem la mine san e uitam la un film
-Dar de ce?
-Poi afar ace sa facem?
-Poi si restu?
-Nu stiu de ei. Infine..vom trece si prin fata casei tale darn u neo prim
-Bine nu am zis ca vreau san e oprim
Cand am ajuns la Nick totul era linistit nici musca nu se auzea
-Nick dar cu cine esti acasa?
-Singur de ce?
-Intrebam
Cand am intrat in casa cu totii se aflau acolo si au inceput sa strige la multi ani! Pur si simplu nu mai avusem cuvinte. In ziua aceea primisem tot ce era mai frumos..

duminică, 28 august 2011

Capitolul XV


Intr-o dimineata superba m-am asezat la masa sa mananc impreuna cu parintii mei iar ei pareau foarte entuziasmati de ceva anume.
-Buna dimineata
-Buna scumpo
-Este totul inregula?
-Mai bine de atat
-Ce se petrece?
-Poi am vrea sa iti spunem ceva
-Incepem iar…bine termina ici si ma duc sus sa imi impachetez…
-Draga mea nu am terminat inca..
-Ce?
-Credeam ca te vei bucura sa auzi ca noi vrem san e mutam inapoi in Seattle
-Nuu creed!
-Te bucuri?
-Normall! Cum as putea sa nuu ma bucur
In acelmoment simnteam ca am sa explodez de atata fericire. Dupa atata timp am sa ma pot intoarce sa vad ce face sa stiu ceva de el..
Ma hotarasem sa ii scriu o scrisoare lui Andy.. nu eram prea sigura e sa ii scriu insa in final m-am apucat
,, Un joc prea dureros..asa a inceput totul intre noi, un joc simplu dintre o fata si un baiat. M-ai fermecat din prima clipa in care te-am vazut, m-ai facut sa te iubesc, te-am facut sa ma doresti insa nu m-am gandit nici o clipa la faptul ca am sa sufar atat de mult. Am fost cea care isi dorea din toata inima o apropiere, o atingere, un zambet dulce ca al tau, un sarut adanc si ascuns insa acum ma zbat intre lacrimi si amintirile cu noi. Acum ma doare placerea imposibila dintrenoi. O singura zi, o singura atingere si mi-a fost de-ajuns  sa imi dau seam ace simnt pentru tine. Pur si simplu ma imbolnaveam vazandute cu alta sin u puteam san u ma gandesc ca va inceta jocul acesta dintre noi doi. Ce prostie…ma durea mult insa eu am renuntat usor la tine. Acum cand nu iti mai aud vocea nu ma mai bucur de atingerile si saruturile tale te rog un singur lucru..zambeste sa pot zambii si eu, iarta sa pot trece peste… si nu uita niciodata ca tu mereu vei avea un loc special in sufletul meu! Cu mult drag Emy..”
Desii scrisesem scrisoarea aceea printer lacrimi el nu va avea sa afle niciodata.
A doua zii am dat o fuga pana la posta i-am trimis scrisoarea in speranta ca va intelege odata pentru totdeauna ce s-a intamplat cu adevarat iar tot ce avea de facut acum era sa ma pot intoarce in Seattle si sa pot uita totul odata pentru totdeauna.
Odata ajunsa acasa am bagat toul in cutii am ajutato sip e mama la impachetat iar seara am pornit fericiti spre Seattle.
Drumul fiind lung am decis sa ma pun sa dorm..stiam ca doar maine seara vom ajunge asa ca..am pierdut vremea faceam orice doar sa treaca timpul mai repede.
Speram san u va vada nimeni cand ajung acasa nu vroiam sa stie nimeni inca. Cand am coborat jos din masina mi-am intors privirile spre casa lui Andy insa toate luminile erau stinse..apoi m-am uitat la geamul de la camera lui Vikky si i-am vazut pe amandoi acolo. Cand am intrat in casa m-am simntit mai bine ca niciodata. Am fugit repede sus in camera mea sa imi despachetez lucrurile iar spre seara cand era mai intuneric afara am iesit pe geam si era cat pe ce sa ma vada Andy.. Ma intrebam ce face el la ora aceea pe geam uitanduse la casa mea.
Intre timp ma sunase si Nick
-Ceao Emy ce faci?
-Buna poi bine ma pregateam de culcare tu?
-Bine am iesit putin pe afara si acum ma duc acasa
-Dar cu cine ai fost?
-Poi singur…
-Cum asa
-Andy s-a duc la Vikky zicea ca are ceva sa vorbeasca cu ea iar restul sunt plecati pana maine din oras
-Aha..
-Hei vroiam sa iti zic ca in fosta ta casa.. s-a mutat cineva acum trec pe acolo si vad luminile aprinse
-Daa..ce dragut..
-Ma duc in casa vorbim..am sa te sun maine bine?
-Sigur am sa astept
-Noapte buna Emy
-Noapte buna Nick
Nu observasem ca e asa de tarziu si eu inca nu adormisem. La un moment dat auzisem niste zgomote caudate in curte. Am coborat repede jos..iar chiar cand sa ies l-am vazut pe Andy stand pe treptele de la casa. Imi venea sa ies afara sa ii spun ca sunt aici si cat de dor mi-a fost de el insa nu vroiam sa afle ca m-am intors. Dupa cateva momente am primit chiar si un mesaje de la el in care scria ,, Buna ce faci?”. Am ramas putin uimita si am fugit repede in camera mea pentru ca credeam ca ma vazusem. I-am raspuns:,,Bine dar de ce ma cauti la ora asta?”. Stateam pe geam si ilpriveam cum imi scrie mesajul si ardeam de nerabdare sa vad ce scrie Insa se razgandise si ma sunase.
-Te-am trezit? Scuzama
-Nu, este ok. Dar ce este?
-Nu puteam sa adorm…vreau sat ii spun ceva
-Dar..unde esti?
-Stau la tine in fata casei, bine fostacasa intelegi tu
-Dar ce cauti acolo?
-Emy..imi lipsesti mult si imi este dor de tine.
-Andy..eu, nu pot sa mai trec inca odata prina sta
-Stiu..scuzama ma duc sa dorm
-Noapte buna
Urmatoarea zii pe la vreo 2 si ceva ma hotarasem sa ies si eu afara.
-Mama!
-Stiu pleci..
-Da ies si eu pe afara
-Bine draga..
Am iesit apoi afara insa nu inainte de a ma asigura cine se afla prin jur.

Capitolul XIV

Dimineata dupa ultimele impachetari pornisem la drum. Dupa un drum lung si obositor cand am ajuns am inceput iar sa ma simnt singura fara nimeni langa mine…cand am ajuns in noua mea camera m-am asezat pe pat si mi-am adus aminte de Andy..
-Emy!
-Da tata
-Vino putin
-Bine
-Draga mergi te rog pana la magazine?
-Da sigur
Oare tot ce s-a intamplat urma sa fie iar?...Ma schimbasem luasem banii si m-am dus iar la cel mai apropiat magazine. Ma uitam prin jurul meu insa nimic nu imi parea cunoscut. Cand am ajuns la raionul cu lapte trecuse un baiat pe langa mine..
-Andy??
-Poftim?
-O..scuze
-Nu e nimic
Cred ca imi era prea dor de el…
Am ajuns repede acasa..si ma dusesem in camera mea incercat sa dorm putin poate asa nu ma voi mai gandii atat de mult la el..insa nu puteam sa adorm tot ma foiam in pat. La un moment dat imi sunase telefonul
-Alo
-Buna Emy ce faci?
-Buna Nick! Bine uite ce sa fac..stau. Tu ce mai faci?
-Poi nimic interesant..s-a intamplat ceva cu tine?
-Nu..doar ca..
-Ce spune
-Ce face Andy?
-Bine..cu Vikky
-Mi-e foarte dor de el..
-Nu stiu daca ma crezi sau nu dar sii lui ii este dor de tine
-Eu una nu cred…
-Hai ca mai vorbim ma pun sa dorm am sa te sun eu bine?
-Bine Nick..ai grija de tine
-Si tu
Mi-am dat seama ca trebuie samil scot din minte orice ar fii. Vorbele frumoase spuse mie candvaa acum I le rostea altei fete.
In urmatoarea zii am iesit afara sa ma plimb. Era timpul pentru cateva schimbari in viata mea insaa din greseala si neatentie ma impiedicasem de o bordure dar inainte sa cad ma prinsese cineva.
-Oh..iti multumesc mult!
-Nu ai pentru ce. Esti bine?
-Daa..datorita tie. Multumesc
-Eu sunt Alan, imi pare bine
-Emy…multumesc dare u trebuie sa plec acum acasa..
-As putea sa te conduc?
-Da desigur..
-Esti noua pe aici nu?
-Da..acum cateva zile amajuns aici.
-Ne-am mai putea intalnii?
-Da..sigur cand ai vrea
-Azi la 7 ar fii ok?
-Bine. Ne vedem la 7 atunci
-Am sa fiu aici
In seara aceea m-am distrat pe cinste..am facut cunostinta cu niste prieteni de ai lui totul era insa diferit fata de Seattle..erau mai primitori..insa tot acolo imi era.
Timpul trecuse cam repede pentru mine locuind acolo. Crescusem..invatasem sa trec mai usor peste momentele mai greledin viata mea…si invatasem sa dau osansafiecaruia din viata mea. Alan era un baiat simpatico si dragut insa desii trecuse atata amar de vreme in care nu am mai auzit nimic de Andy, nu mai vorbisem cu el..ii simnteam lipsa foarte mult.
Vara isi facuse iar aparitia si se implinise deja doi ani de cand il cunoscusem pe Andy. Speram ca si el macar odata sa se mai fii gandit la mine insa nu credeam ca asa ceva este posibil. 

sâmbătă, 27 august 2011

Capitolul XIII


Am iesit afara sa ma plimb iar pe drum ma intalnisem cu Nick.
-Hei Emy..ce faci?
-Buna..poi uite ma plimb imi iau ramas bun de la locul acesta
-O..maine pleci?
-Daa..
-Pacat asa
-Adica?
-Poi..stii sa va iubiti asa tare sis a nu va puteti da o sansa…
-Cine
-Tu cu Andy ce crezi..ca nu imi spune de tine. Eu nici macar nu am cand sa ii maispun ceva mereu cand ne intalnim doar de tine imi vorbeste.
-Serios?
-Da..pacat ca trebuie sa pleci..si Emy!
-Daaa
-Imi pare rau ca te-am judecat gresit..nu esti deloc asa cum credeam
-Mai bine acum decat niciodata
-Ascutate ce ai spus doar..
Spre seara m-am dus pe teren sa ma intalnesc cu toti. Era desigur si Andy cu Vikky iar dupa o seara plina de rasete si amintiri trebuia sa plec acasa.
-Baieti ma bucur ca v-am cunoscut sis per sa ramaneti tot asa.
-Sincer pacat ca trrebuie sa te muti
-Poate asa trebuie sa fie..niciodata nu stii ce iti asigura viitorul, niciodata nus tii cum va fii daca nu incerci!
-Stii…schiar ai dreptate
-Da Andy..stiu asta acum
-Si eu..
-Aveti grija de voi sis per san e mai vedem curand
-Pa Emy!
-Paa
Ducandu-ma spre casa…imi reveneau din nou amintirile acelea frumoase cu el..
-Emy!!
-Daa
Insa nu mai apucasem sa spun nimic fiindca el ma luase in bratele lui si ma sarutase. Fugise dupa mine doar pentru atat sin u imi venea sa cred
-Andy ce se petrece?
-Te rog nu plecaa
-Dar nu am cum
-Ramai la mine
-Nu pot..Trebuie sa plec imi pare rau
-Emy…
-Da..
-Te iubesc!
-Si eu..dar te rog nu ma face acum sa plang
-Promite-mi ca vei mai trece candva pe aici
-Iti promit
Iar ziua aceea credeam ca a fost ultima zi din viata mea in care l-am vazut

Capitolul XII


Nu mai stiam de mine nu mai intelegeam ce simnt pentru el dar ceva stiam insa sigur, nu puteam sa schimb ce se intamplase. Seara m-am pus in pat si incercand sa adorm ma rugasem ca macar pentru inca o zi sa vina sa stea cu mine. Nu ma gandeam iar numai la ziua aceea cand am iesit prima data. Jamie mereu imi spunea ca imi void a eu seama care este cel ales insa nu imi dadeam seama…poate chiar as fii putut sa ii arat cat de multi mi pasa de el insa el nu vroia sa inteleaga. Nu mi-am dat seama cat de bine imi era cu el ca prieten langa mine, poate ii este greu sa ma asculte acum cand stie ce simnt pentru el..
Trecusem si peste noaptea aceea iar dimineata cand m-am trezit si m-am asezat la masa mama cu tata se uitau ciudat la mine.
-Emy esti bine?
-Da de ce?
-Poi nut e-ai atins de mancare deloc
-Nu imi este foame
-S-a intamplat ceva?
-Nu ma duc afara sa ma plimb..
Nu puteam sa ma gandesc la altceva decat la el..in timp ce ma plimbam linistita m-am intalnit cu Nick.
-Buna
-Buna
-Ce faci Emy?
-Bine…
-Ce e cu tine?
-Nimic de ce?
-Poi se vede clar pe tine ca esti suparata
-Nu is ce ma intreaba toata lumea acelasi lucru
-Poi se  cunoaste foarte bine tu mereu zambesti..
-Se mai si schimba uneori lucrurile
-Ai auzit vestile?
-Care?
-Vikky il place pe Andy vor sa fie impreuna
-Mda stiu mi-a zis de mult
-Depsre asta este vorba atunci?
-Ce?! Nuu! Nu ma intereseaza
-Daa sigur
-Sincer
-Oh salut
-Andy…
-Buna Emy..
-Buna. Ne mai vedem eu am plecat pa
-Pa
Cand l-am vazut am inceput iar sa tremor nu puteam s ail privesc in ochi. Din acea zii nu am mai vorbit cu el. Erau zile cand il evitam eu sau el pe mine. Poate asa era mai bine. Singurul lucru de care imi parea rau era ca nu am avut parte de el mai mult timp. Insa eu nu puteam sa stau s ail astept pana sa is idea el seama ca eu chiar simnteam ceva cu adevarat pentru el. Poate cu timpul va intelege. Felul cum a aparut in viata mea tot ce aveam in comun or ice am facut impreuna ma duceau la o singura intrebare..daca el vreodata a simntit ceva pentru mine.
Dupa doua saptamani de cand incetasem sa vorbim Danny ma chemise afara. Nu stiam ce sa fac nu vroiam sad au ochii cu el inca nu il uitasem cu totul iar pe langa asta nu cred ca suportam s ail vad alaturi de Vikky. Insa intr-un final m-am dus totusi. Cand am ajuns eu ei nu erau acolo.
-Hei..uite cine a sosit
-Buna baieti ce faceti?
-Bine tu?
-Bine am iesit putin
-O uite ca vine si Andy cu Vikky
m-au cuprins niste fiori reci insa nu ma lasam intimidata. Trebuia sa ii arat ca pot si fara ca sa vorbesc sau sa stau cu el.
Eu nu scosesem un sunet toata seara. Am stat l-am privit iar cand s-a uitat la mine si l-am privit in ochi…totul devenea ciudat.
-Buna Emy
-Buna Andy
Toti din jurul nostrum ne priveau si asteptau sa vada ce ne vom spune nevorbind de atata vreme insa nu am spus nimic nici unul.
Ne hotarasem sa mergem san e plimbam. La icneput nu mi-am dat seama unde mergem insa apoi mi-am amintit de drumul acela imi parea foarte cunoscut. Cand am ajuns m-am uitat la el iar el la mine..si ne-am adus aminte ca acolo a fost prima data cand am stat doar noi doi..
-Baieti.. trebuie sa va spun ceva..
-Spunene
-Peste doua saptamani am sa plec..
-Unde pleci?
-Ne mutam de aici..
-Asta nu e de bine
-De ce Nick?
-Ziceam si eu asa…
-Aaa
-Dar de ce va mutate?
-Pentru ca trebuie
Stateam si il priveam pe Andy si incercam sa imi dau seama ce crede insa nu puteam…
-Macar ne vei mai vizita?
-De fiecare data cand voi trece pe aici. Oricum imi vetilipsii mult
In tot acel timp cat am stat afara cu ei il priveam intr-una dar de fiecare data cand se uita la mine imi intorceam capu. O priveam pe ea si ma intrebam daca este ceva intre ei doi. Nu eram sigura dar cu cat ma uitam la ei mai tare pareau sa fie impreuna.
-Emy!
-Daa
-Ce tot visezi atata?
-Nu visam doar ma intrebam si eu cum va fii dup ace voi pleca…
-Stai linistita ca ne va fii dor de tine
-Nu de asta .. Eu plec acasa…
-Ok ne vedem maine pe afara nu?
-Desigur. Nopate buna tuturor
-La fel.
Cand am ajuns in camera mea imi venea sa plang..insa m-am abtinut. Dupa scurt timp cineva imi batea la usa.
-Da intra
-Buna
-Buna, ce cauti aici?
-Vroiam neaparat sa vin sa te vad. Ce faci?
-Poi dupa cum vezi am icneput cu impachetatu. Te ascult
-Ai ceva cu mine?
-Adica? Ce-i cu intrebarea asta?
-Cand ai plecat te-ai uitat cam urat la mine
-Poi inafara faptului ca tuu m-am cam lasat balta pentru alta care nici macar nu cred ca o cunsoti totul este ok
-Nu te-am lasat balta
-Adica vrei sa zici ca nu m-ai lasat dup ace ca mi-am facut curaj sa iti spun ce simnt pentru tine si tot tu erai ala care ziceai ca vei suferii si ai plecat repede la ea nu?
-Tu chiar nu intelegi?
-Ce sa mai inteleg acum?
-Eu…
-Tu ce?
-Eu chiar te iubesc..tu chiar nu vezi asta?
-Si atunci de ce m-ai lasat chiar acum cand aveam mai mare nevoie de tine?
-Pentru ca nu am mai putut continua..cand am aflat ca vei plecaa eu in seara aceea venisem sa iti spun ceea ce simnt pentru tine..dar apoi am renuntat. Imi pare rau ca nu ti-am spus atunci dar acum nu pot sa te lass a pleci asa.
-Si mie chiar imi pare rau insa acuma…i prea tarziu.
-Stiu asta.. Ma duc acasa..adio Emy
-Adio Andy…
Ma simnteam ingrozitor sin u puteam sa cred ca se intampla asa ceva…
In urmatoarele zile nu mai iesisem din casa insa in ultima mea zi petrecuta acolo m-am hotarat sa  ies sa imi iau ramas bun de la restu.

Capitolul XI


Dimineata cand ma trezise mama, m-a rugat sa ma duc pana la magazin sa fac niste cumparaturi. Cand am iesit din casa m-am intalnit cu Vikky.
-Hei..Emy
-Da!
-Buna
-Buna
-Emy, as vrea sa vorbesc ceva cu tine.
-Spune
-Tie iti place de Andy sau ceva de genu?
-De ce ma intrebi asta?
-Poi..asta seara va venii impreuna cu familia lui la noi la cine si ma gandeam sa ii spun ce simnt pentru el…
-Il placi asai?
-Cred ca da si eu nu vreau sa te simnti tu prost..
-Aaa poi..ce sa zic ma bucur pentru el, pari o fata chiar detreaba sper doar ca sa fie reciproc.
-Adica la ce te referi?
-Poi stii si tu sa ii placa si lui de tine.
-Poi la cum ma privea ieri dupa ce ai plecat..nu as zice ca nu ma place.
-Ok..
-Bine atunci, eu ma duc acasa sa ma pregatesc mai vorbim maine
-Da..pa
In acel moment mi-am dat seama ca totul era in zadar. In acea seara urma a ea sa ii spuna ceea ce simnte pentru el...el  va uita de mine pentru ca ma voi muta..si tot ceea cesperam nu mai era. Imi doream mult sa fiu alaturi de el..dar cu ea acolo nu puteam pur si simplu nu as fii putut sa privesc cum alta ci nu eu il tine in brate, il saruta…tot ce mie imi palcea. Uneori regretam tare pentru ca eu nu am avut curajul sa ii spun ceea ce simnt pentru el iar acum era prea tarziu. Dupa ce am stat si m-am gandit mai bine..m-am decis ca nu pot sa plec din oras fara ca sa ii spun cu adevarat tot ce am pe suflet. Odata ajunsa acasa nici nu am mai stat pe ganduri si am pornit spre casa lui. Ma oprisem in fata usii, ezitam sa bat la usa cand dintr-o data am dat de Vikky.
-Emy, bun ace faci aici?
-Vikky…bine, am venit pana la mama lui Andy. Dar tu?
-Am venit sa vorbesc ceva cu Andy.
-Bine atunci eu plec..
-Ok.
Nu mai puteam sa fac nimic..era totul mult prea tarziu insa in clipa aceea Andy deschisese usa.
-Fetelor!
-Buna Andy..
-Emy..ce faci?
-Buna..bine
-Hai intrati.
-Bine!
-Aaa, nu eu nu intru ma duc acasa.
-Emy e totul inregula?
-Da..este.
-Emy eu vroiam sa vorbesc ceva cu tine…
-Ce?
-Nu pot chiar acum..
-Poi bine..doar grabestete daca ai ceva sa-mi spui pentru ca..in curand voi pleca
-Poi cum? Nu la sfarsitul verii?
-Nu..mai repede.
-Vino sa  ne vedem azi la locul nostrum..sa vorbim doar noi doi.
-Voi fii acolo
Realizasem ca s-a dus acolo doar ca sa ii spuna ce simnte pentru el si mai ales acum cand a auzit discutia noastra o facea mai tare sa ii spuna cat mai repede. M-am dus acasa putin dezamagita pentru ca nu apucasem sa ii spun nimic si m-am pus sa dorm. Tot ce imi doream era sa ma trezesc sis a nu se fi intamplase nimic din toate acestea.
Dupa cateva ore ma trezisem brusc..avusesem un vis foarte ciudat in care sa facea ca Andy a avut un accident nefericit. M-am speriat foarte tare iar apoi cand m-am trezit l-am gasit pe Andy chiar langa mine. Stateam il priveam si ma intrebam daca visez…
-Andy?
-Buna somnoroaso. Esti bine?
-Acum da..
-Bine..am venit sa te intreb ceva
-Si de ce nu mai trezit?
-Nu puteam..dormeai prea frumos.
Nu i-am mai spus nimic si m-am ridicat si lam strans in brate.
-Mai bine ma trezeai..
-Ce faceai azi lamine la usa?
-Sincer?
-Daa
-Am fost sa vorbesc ceva cu tine dar apoi a aparut Vikky si..nu am mai avut cum.
-Si ce vroiai sa vorbim?
-Chestii..dar tu ce ai vorbit cu Vikky?
-A venit sa imi spuna ca ea ma place foarte mult si ca isi doreste mult sa fim impreuna tot felul..nu prea eram atent
-De ce?
-Poi ma gandeam ce faceai in fata casei mele.
-Si ce iai spus?
-Ca nu sunt sigur…
-Dar de ce?
-Poi nu vreau sa fiu dezamagit..decat sasufar mai bine nu.
Nu intelegeam ce se petrece cu el dar stiu ca imi doream sa ii spun ca eu sunt aici pentru el si numai pentru el.
-Hei Emy!
-Da scuze ai zis ceva?
-Nu lasa.
-Nu spune te rog ma gandeam doar la ceva.
-La ce?
-Nu conteaza.
-Spune-mi
-Poi nu inteleg un lucru la tine.
-Care anume?
-De ce nu lasi pe cineva sa te iubeasca, adica ce te face sa crezi ca vei ajunge sa suferi si pana la urma doar atunci cand suferi dupa o persoana iti dai seama cu adevarat ca iti este dor de ea sau ca iti lipseste. De ce dai ceva frumos la oparte?
-Pentru ca asa sunt eu. Pur si simplu nu pot
-Dar tu nici macar nu ai incercat. De unde esti tu asa sigur ca vei ajunge sa suferi?
-Poi nu stiu asta sigur dar nici ca nu voi suferii nu ma asigura nimeni.
-Uneori ca sa castigi ceva frumos trebuie sa si risti. Poate daca ai incerca..ar fi ok.
-Bine dar de ce vorbim noi despre asta?
-Da ai dreptate
-Eu te-am intrebat ceva sit u nu mi-ai raspuns.
-Am fost azi la tine pentru ca nu puteam sa plec sis a nu iti spun ca m-am indragostit de tine, dar apoi a aparut Vikky si eu stiam ce simnte pentru tine! E bine acum?
-Stai..tu tocmai mi-ai spus ca te-ai indragostit de mine?
-Da..dar ce-ti pasa tie pentru ca tu crezi ca vei suferii. Nici nu avea vreun rost sa iti spun pentru ca tu gandesti diferit si oricum peste putin timp eu ma voi muta de aici decii poti sa ramai cu Vikky. Sincere u eram dispusa sa fac orice pentru noi dar tie iti este frica..
-Scuze dar trebuie sa plec acasa.
-Asa e cel mai bine
-Pa Emy..
-Pa!

miercuri, 24 august 2011

Capitolul X

In timp ce coboream scarile si il priveam, asteptandu-ma in coltul scarilor parca traiam un film romantic. Mama si tata  ma priveau, credeau ca sunt inca suparata..dar nu mai eram si asta datorita lui. Cand eram alaturi de el parca eram o alta persoana..mai buna cu cei din jurul meu, faceam lucruri care alta data nu prea le facem..totul era altfel.
-M-a intrebat mama ta cand am coborat jos cum te simnti.
-Se simnte vinovata din cauza ca ne mutam iar. Am cam urlat putin azi al ea. Mi-e cam greu totusi, dincolo cand ne-am mutat mi-a fost foarte greu sa ma despart de prietenii mei..iar aici imi va fi greu sa ma despart de tine..doare sincer.
-Stiu…
Cand am ajuns pe teren, ne asteptau prietneii lui Andy insa cu ei mai era o fata pe care nu o mai vazusem niciodata pe aici.
-Uite cine a sosit in sfarsit.
-Salut si tie Danny.
-Hei Andy vino sa faci cunostinta cu noua noastra prietena.
-Nick ce incerci sa faci?
-Nimic de ce?
-Stii si tu prea bine.
Imi venea sa cam plec acasa dar apoi m-am gandit mai bine si mi-am zis ca nu are rost sa ma las intimidata de o fata noua.
-Buna sun Emy.
-Vikky imi pare bine
-Da, si mie, nespus de bine!
-Esti bine?
-Da de ce intrebi?
-Doar asa…
-Esti noua pe aici nu?
-Da, m-am mutat aici impreuna cu parintii mei, stam chiar aproape.. doua case mai in sus.
-Sii desigur…acolo era chiar langa casa lui Andy.
-Eu m-am mutat aici de o luna imediat..stau cu o casa mai in jos decat tine.
-Dragut inseamna ca stam aproape una de cealalta.
-Da…dragut tare. Andy..eu ma duc acsa.
-De ce? Ce s-a intamplat?
-Nimic doar ca nu ma simnt bine asa ca ma duc acasa.
-Vrei sa vin cu tine?
-Nu, nu stai linistit aici.
-Ne vedem maine da?
-Sigur..Pa baieti, Vikky
-Pa Emy
Simnteam ca nu imi placea de fata cea noua ceva era putred la ea..si ma enerva si vocea ei  pitigaiata. Adevaru e ca nu imi placea idea ca sta asa aproape de Andy..
Dupa ce am ajuns acasa m-am tot pus la somn fiindca eram foarte obosita sin u mai aveam chef de nimic.

marți, 23 august 2011

Capitolul IX


Intrand in casa eram toata uda dar normal toata un zambet in acelasi timp, nici macar nu observasem ca mama cu tata ma asteptau la masa.
-Emy!
-Daaa
-Am vrea sa vorbim ceva cu tine. Ai putea sa cobori repede?
-Doua minute sa ma schimb si vin. S-a intamplat ceva?
-Trebuie sa iti spunem ceva. Fugi sus schimbate si vom vorbi dupa aceea.
In timp ce urcam scarile o auzisem pe mama intreband oare cum voi reactiona. Nu aveam nici o idée despre ce este vorba. M-am schimbat repede si am coborat jos.
-Mama, tata, s-a intamplat ceva?
-Draga mea..trebuie sa iti spunem ceva ce nu cred ca iti va placea…
-Bine, deja suna ciudat spuneti ce este!
-La sfarsitul verii noi…
-Cee?!
-Va trebuii sa ne  mutam…
Nu puteam sa pricep asa ceva..nu imi venea sa cred ca se intampla asa ceva!
-Dar de ce? De ce ne mutam ca nu inteleg!
-Scumpo calmeazate.
-Cum imi poti spune sa ma calmez. Mamaa de abia am reusit sa ma obisnuiesc fara prietenii mei iar acum ca am reusit sa imi fac ceva prieteni aici tu vi sii imi spui ca trebuie san e mutam iar!
-Dar nu avem de ales, serviciul meu iar s-a mutat.. Trebuie sa ne mutam.
-Dar da-ti demisia, schimbati locul de munca fa ceva, intelege-ma mama asa niciodata nu voi putea sa am prieteni sau un prieten. Bine sti ce eu am terminat aici ma duc sus!
-Scumpo…
-Las-o sa se calmeze..va intelege ea intr-un final.
Pur si simplu nu imi venea sa cred. Acum cand ma intelegam atat de bine cu Andy, cum sa ma duc acum sa ii spun ca urmeaza sa ne mutam… Nu mai puteam si icnepusem sa plang iar dupa putin timp adormisem asa.. Dupa cateva ore m-am trezit ca cineva ma mangaia usor pe cap. Credeam ca este mama si l-am lovit peste mana.
-Pleacaa!
-Vrei sa plec? Bine, scuze ma duc.
Cand i-am auzit vocea clad si dulce l-am prins de mana si l-am tras inapoi catre mine.
-Nuu, nu pleca te rog..stai aici cu mine.
-Ce s-a intamplat de ce esti asa suparata?
-Nu e nimic important.
Pur si simplu imi venea sa plang. Atunci mi-am dat seama cu adevarat ca eu chiar il placeam. Insa acum nu mai putea fii nimic intre noi deoarece eu va trebuii sa plec. Il priveam atenta si nu ma gandeam la altceva decat la ziua minunata petrecutam impreuna cu el.
-Heii, ma auzit
-Da, da scuza-ma ce ai zis?
-Daca nu e nimic important de ce esti asa suparata?
-Imi va trece, o mica cearta cu mama.
-Da stiu…
-Cum adica stii? Ce sti?
-Poi ma sunat acum o ora sa ma intrebe ce fac daca pot sa vin pana la tine.
-Stai..tu de o ora stai aici?
-Cam asa ceva..
-Si de ce nu mai trezit?
-Imi palcea sa stau sa te privesc cum dormi.. Infine, m-a intrebat dupa aceea daca pot sa vin sa iti tin putina companie pentru ca esti foarte suparata.
-Da..nu e nimic grav.
Nu era grav era foarte grav, darn u puteam sa ii spun asa ceva..Ce era mai grav, ca el ma privea doar ca pe cea mai buna rpietena al lui dare u pe z ice trecea tot mai multi l iubeam parca..
-Hai spune-mi ce e cu tine, serios
-Da nu e nimic sunt bine..
-Vino aici..
Iar atunci cand am vazut ca ma ia in bratele lui imi doream sa pot sa ii spun sa inceteze pentru ca nu puteam sa continui asa dar, in acelasi timp imi doream san u imi mai dea drumul niciodata.
-Azi cand am ajuns acasa m-au asteptat jos mama si tata ca sa imi spuna ca la sfarsitul verii ne vom muta de aici..Sincer ma simnt foarte prost, daca stiam ca asa se va intampla nu lasam sa fie nimic azi..
-Poi de ce?
-Pentru ca stiu ca apoi imi va fii foarte greu sa plec..
-Sincer sa fiu..si mie imi va fi greu dar, uneori trebuie sa invatam sa acceptam situatia in care ne aflam.nu trebuie sa punem capat prieteniei noastre, vara este deabia la inceput, m-ai sunt multe de facut, de vazut impreuna, sin u trebuie sa o urasti pe mama ta ea face doar ce crede ca e mai bine pentru familia ei.
Cu cat imiz icea mai multe cu atat intelegeam mai bine sin u mai eram asa suparata. Era incredibil nici nu am cuvinte sa explic..
-Intelegi ce zic?
-Da, inteleg.
Nici nu am auzit macar ce a zis darn u puteam sa-I zic ca nu l-am ascultat era urat din partea mea.
-Uite daca vrei vino azi afara sa stai cu mine si baietii pe teren, nu vreau sa stai in casa asasuparata…
-Nu, mersii lasa…prefer sa stau aici in camera mea.
-Te rog frumos..
-Off..bine..dar asta doar pentru ca esti asa.
-Cum is?
-Esti…esti tu cumva nu iti pot explica.
-Bine, ma duc sa te astept jos ok?
-Bine.



Capitolul VIII

Cu toate acestea am continuat sa fiu  detreaba sis a zambesc frumos ca si cum nu as stii ce se petrece.
-Hei..e totul ok?
-Da, da scuze ca a durat atat.
-Stai linistit.
-Ei sunt prietenii mei, Nick, Danny si Robert.
-Emy imi pare bine.
-Cum de te-ai mutat in Seattle?
-Mama mea a trebuit sa se mute aici din cauza serviciului.
-Aha
Erau asa ciudati…Iar eu vroiam sa plece odata sa pot sa stau cu Andy.
-Bine baieti, ne vedem mai diseara acum am saplec ok?
-Sa nu uiti sa vii diseara pe teren.
-Nu am sa uit. Mergem Emy?
-Da, sigur..dar totusi unde mergem acum?
-Ai sa vezi..
Nici nu isi inchipuia cat de mult am asteptat sa zica ca mergem..Nu vroiam sa par rautacioasa dar..ziua aceea era planificata cel putin pentru mine sa stam doar noi doi.
-Scuze pentru prietenii mei, le este mai greu accepte pe cineva nou..
-A nu face nimic. Oh stai putin ca ma suna mama.
-Scumpo ce faci?
-Bine mama ma plimb
-Andy este cu tine?
-Da mama, dar vorbim acasa bine?
-Da bine papa
-Paaa
-Sa intamplat ceva?
-Nuu mama vroia sa vada ce fac
-Deci nu trebuie sa pleci acasa nu?
-Nu, nu mai stau…aici cu tine.
Daca ar fii foat atunci dupa mine nu mai plecam acasa niciodata. Intr-un final am ajuns si la locul surpriza.
-Woow..ce frumos este aici!
-Iti place?
-Mai intrebi asa cevaa?
-Ma bucur sa vad ca iti place.
Era incredibil defrumos stanca acea gri cu maro, verdele ala viu si apa aceea limpede era totul atat de perfect..si el acolo langa mine..nu mai imi doream absolute nimic.
Ne-am asezat sub un copac pe iarba proaspata..parca pluteam pe nori.
-De acum ianinte..acesta va fii locul nostru.
-Cum asa?
-De fiecare data cand vom vrea san e petrecem timpul impreuna doar noi doi vom venii aici.
Nici nu mai aveam cuvinte sa ii mai spun ceva. In acel moment imi venea doar s ail sarut si sa ma stranga in brate.
-Heii..ia uite ce este pe copac.
-Doar nu ai de gand sa sarim in apa..
-De ce nu?
-Andy..nu stiu sa inot.
-Poi nu are nimic sunt aici
-Nu,nu mi-e frica.
-Haide sarim impreuna..te rog. Nu are de ce sa iti fie frica sunt aici iti promit ca nu o sa ti se intample nimic.
-Promiti?
-Iti promit.
Si acolo incepuse mica mea poveste..Nu stiu insa nici acum ce sa intamplat mai exact de ce il placeam, dar steam sigur ca simnt ceva pentru el.
-Esti pregatita?
-Da, s-o facem!
Cred ca numai tipasem asa tare in viata mea darn u mai conta nimic pentru ca el era langa mine. Dupa saritura eu am iesit cumva la suprafata dar pe el nu il mai gaseam nicaieri. In acel moment m-am speriat de moarte si am inceput s ail strig darn u imi raspundea. Cand incepusem sa ma agit mai tare ceva ma trase sub apa. Cand am iesit la suprafata imi venea sai spun vreo doua dar am inceput sa radem sis a ne stropim unul pe celalalt.
-Te-ai speriat nui asa?
-Normal, mi-a fost teama ca ai patit ceva.
-Ti-am promis ca totul va fi bine nu?
-Daa..
Din toata joaca aceea cumva am ajuns sa ma trezesc in bratele lui. Inima parca imi luase razna si nu mai stiam de mine. Totul din jurul meu disparu-se il vedeam doar pe el.
Nu faceam altceva decat sa ma uit in ochii lui..iar cand se apropiase de mine..aparu Danny.
-Aici erati deci..
-Ohh..da, aici
-Danny ce cauti tu aici?
-Mama ta ma rugat sa te caut sa iti spun ca te-a chemat acasa. Scuze ca v-am interrupt. Am pelcat ne vedem deseara.
-Ok. Papa
-Scuze Emy dar trebuie sa plec..
-Nu e nimic..oricum ma duc si eu acasa.
In drum spre casa era putin cam prea tacut. Nu puteam s ail intreb nimic nu aveam curajul necesar..
-Multumesc pentru o zi asa minunata.
-Iti multumesc si eu si..scuze pentru cele intamplate mai devreme.
-Nu trebuie sa iti ceri scuze este inregula.
-Bine atunci ne mai vedem nu?
-Da, desigur
-Pa Emy..
-Paa
-Sa ai grija de tine
-Si tuu…

luni, 22 august 2011

Capitolul VII


In dimineata urmatoare ma striga mama.
-Emy, coboara jos la masa te rog!
Eu nici macar nu ma trezisem inca dar, apoi mi-am adus aminte ca in ziua aceea urma sa petrec ceva timp frumos cu Andy. Ardeam de nerabdare sincera sa fiu..
-Mama, mie nu imi este foame
-Dar scumpo trebuie sa mananci ceva.
-Off, serios mama am sa mananc mai tarziu nu imi este foame.
-Am auzit ca azi ai ceva planuri..
-Daa, Andy mia spus ca ar vrea sa mergem sa ne plimbam putin sa imi arate imprejurimile.
-Ce dragut din partea lui. Este un baiat foarte chips
-Mdaa, chiar este.. Infine eu ma duc sus sa ma pregatesc
-Bine draga mea.
Habar nu aveam ce sa iau pe mine sau cum sa ma arajez dar apoi mi-am zis ca nu am nevoie sa par cineva cine nu sunt pana la urma ieseam doar san e plimbam pe aici..Dupa ce mam invartit vreo ora prin camera cu toate am coborat jos.
-Mamaa, plec!
-Bine..pa scumpo
-Paa
Am iesit repede din casa fara sa vad ca e cineva acolo. Cand mi-am ridicat privirea l-am zarit pe el stand pe treptele de la casa..
-Oh..scuze nut e-am vazut
-Nu-I nimic. Te asteptam pe tine..
-Ma asteptai de mult?
-Nu prea..de jumatate de ora doar
-Serios?!
-Glumeamm..zece minute sau cinsprezece mai exact
-Scuzee serios doar ca nus tiam ca ai venit asa de repede..
-Poi nici nu eram sigur ca te-ai trezit..nu vroiam sa intarzii sa ma astepti tu pe mine.
-Ok..dar de ce nu ai intrat?
-Poi nu vroiam sa deranjez..
-Binee, data viitoare intra te rog.
Nu imi venea sincer sa cred..stateam pe trepte cu el si il priveam intr-una si parca nu ma saturam. Era asa de..nici nu pot sa descriu ce simnteam in acel moment, tot ce stiu e ca era placut si cald sentimentul acela.
-Sii, unde vrei sa mergem azi? Unde ma vei duce?
-Poi ma gandeam sa mergem san e plimbam putin prin parc daca ai vrea..
-Daa, desigur. Imi place mult sa merg prin parc, parcul era locul nostrum de intalnire…
-Ohh..ai un prieten?
-Ooo..nunu, scuzee eu si prietenii mei..
-Aaa..credeam ca tu si prietenul tau..
-Poi nu mai am prieten..
-Din cauza mutatului?
-Daa,darn u al meu.. el sa mutat dar inainte cu ceva timp sa ma mut eu..si nu puteam sa fac nimic impotriva si a trebuit sa renunt la el..
-Imi pare foarte rau..
-Si mie dar uneori viata te indeamna sa faci chestii pe care nu le vrei sau nu iti plac dar trebuie.
-Ti-e dor de el nui asa?
-Da..inca imi este dor de el darn u la fel cum imi era inainte. Acum totul este bine..
-As putea sa iti spun ceva?
-Da, desigur orice..
-Ma bucur ca te-ai mutat aici..
-Poftim?
-Poi sincer..imi place sa vorbesc cu tine..este interesant
-Adicaa?
-Tu ma asculti acum si..poate mi se pare sau nu dar can vorbesc cu tine parca iti pasa ceea ce zic..
-Poi daca nu mi-ar pasa nu as mai vorbii cu tine stii..
-Daa. Eu te ascult pentru ca imi place si mie sa vorbesc cu tine sii practice esti singurul meu prieten de aici..
-Oh..asta era deci…
-Nu, nu vreau sa ma intelegi gresit. Nu deasta vorbesc o fac pentru ca imi palce mult sa vorbesc cu tine sicner..si chiar daca as fii cunoscut pe toata luema de aici iar apoi din urma pe tine tot asa erau acum..
-Esti detreaba..
-Da mersii. Si tu..
Daca aveam o oglinda la mine sis a ma privesc in ea stiu sigur ca eram ca o rosie la fata. Dar nu  puteam  sa ma abtin, era atat de dragut, sincer uneori ma cam pierdeam sin u mai auzeam ce zice eram prea atenta la ochii lui superbi, buzele lui, felul lui de a zambii..desii nu imi prea vemea sac red sau sa accept asta incepeam sa ma indragostesc de el chiar si fara sa realizez lucrul acesta.
Plimbandu-ne prin parc trecuse-ra doi dintre prietenii lui pe acolo.
-Hey, Andy, ce faci pe aici?
-Poi nu vedeti? Stau si eu pe aici cu Emy.
-Mdaa.. in legatura cua sta as vrea sa vorbim ceva..
-Poi zi te ascult.
-Este ceva ce as vrea sa vorbesc cu tine intre patru ochi.
-Emy..este inregula?
-Da normal, nici o problema dute te astept aici.
-Nu stau mult promit.
-Bine bine.
Stiiam ca nu ii convenea faptul ca Andy isi petrece timpul cu mine acum..dar sa fim seriosi eu nu eram cu nimic devina.
-Ce-I cu tine?
-De ce?
-Poi de cand sa mutat aici numai prin preajma ei te vad.
-Dar nu inteleg ce ai cu ea?
-Nimic personal..dar vad ca de cand cu ea ai cam uitat ca ai prieteni.
-Ooo, nu incepe ca stii bine ca nu e adevarat, si stii la fel de bine ca nu mai pot face acum nimic si ca odata tot va trebuii sa trec peste chestia aia. Nu mai pot speraa la ceva ce nu va mai fii sti prea bine.
-Fa cum vrei eu ti-am zis doar..
-Foarte bine.
Eram foarte curioasa de ce nu ma palcea..cu ce ii gresisem oare..dar apoi mi-am adus aminte ce imi spusese Andy in seara aceea, ca ei nu ma cunos cpoate dup ace ma vor cunoate vor fii  ok. 

Capitolul VI


Dupa putin timp dupa urcarea mea se auzii un ciocanit  in usa.
-Da intra te rog
-Se poate?
-Da desigur.
Cand l-am vazut intrand in camera mea imi venea sa ii sar in brate dar cu toate acestea mi-am pastrat calmul.
-Te-am deranjat?
-Aaa, nun u fireste ca nu, doar stateam si eu pe aici.
-Daca doresti te las a stailinistita in continuare.
-Nu, nu stai te rog, ia un loc aici jos.
Privindul cu atata emotie simnteam ca stomacul imi lua razna. Isi intoare privirea spre mine iar apoi privii spre noptiera.
-Ti-e dor de casa nu?
-Foarte mult, mi-e dor de prietenii mei, aici nu am pe nimeni.
-Poi … ma ai pe mine acum, desigur ca prieten sa nu intelegi ceva..
-Aaa nu, nu stai linistit. Multumesc, este foarte dragut din parte ta..
-Pentru putin. Iei sunt prietenii tai?
-Da, cei mai buni prieteni pe care i-am putut avea vreodata.
-Inainte sa te muti tu in aceasta casa, aici locuia cea mai buna prietena amea
-Serios?!, nu steam cine a locuit inaintea mea aici. Dar de ce a plecat de aici?
-Nu a plecat..
-Cum adica unde este atunci?
-A murit intr-un accident de masina, impreuna cu familia ei…
-Ohh..imi pare foarte rau, eu chiar nu steam de asa ceva nimic..
-E inregula.
-Trebuie sa iti fie foarte dor de ea.
-Daa, imi este darn u pot schimba cu nimic asta..
-Stiu cum e..
-Acum cine stie, poate imi vei fii tu cea mai buna prietena.
-Imposibil asa ceva..
-Poi de ce?
-Poi eu sunt fata..
-Si ce are asta? Si ea tot fata era..Iar tu din cat te-am urmarit zilele acesteapari o fata detreba, si esti si amuzanta..
-Ieri din greseala am auzit conversatia ta cu baiatul acela..
-Ieri?..cand am trecut pe langa casa tan u?
-Da..
-Prietenii mei nut e cunosc inca, nus tiu cum esti tu defapt dup ace te vor cunoaste ca mine isi vor da seama ca sau grabit sa te caracterizeze si totul va fi bine.
-De ce esti asa rosu?
-Ma inrosesc repede, scuze..
-Este ok..
Stateam si vorbeam cu el de parca ne cunosteam de ani buni..imi facuse placere sa imi petrec acea seara cu el.
-Andy, vino dragule plecam!
-Vin mama, vin acum
-Deci, inseamna ca ne mai vedem?
-Ai vrea maine sa iesim san e plimbam putin? Poate iti arat imprejurimile..
-Mi-ar face placere.
-Am sa vin maine dimineata sa te iau ok?
-Desigur..Noapte buna Andy
-Noapte buna Emy..
Cand l-am vazut iesind pe usa imi dorea sa mai fii stat cu el macarcateva momente, dar apoi m-am gandit ca maine e o noua zii si o voi petrece toata cu el.
M-am intins apoi in pat si am incercat sa adorm darn u puiteam pentru ca ma gandeam intr-una la el. M-am pus pe geam si priveam stelele si din greseala imi fugise privirea la geamul lui unde l-am vazut stand si privindu-ma pe mine. Imi zambise frumos iar apoi imi soptii noapte buna. Parca era un vis frumos dinc are nu vroiam sa ma mai trezesc. Intr-un tarziu dup ace please si el de la geam m-am pus in pat si am adormit..poate aveam nevoie s ail vad inainte sa adorm.

Capitolul V


In urmatoarea zi..cand coborasem jos parintii ma asteptau cu nerabdare.
-Buna dimineata!
-Buna dimineata.
-S-a intamplat ceva?
-Draga noastra am vrea sa iti spunem ceva
-Poi spune-ti
-Astazi seara vom avea niste invitati la cina.
-Aaa poi este dragut nu?
-Vecini de peste drum de noi vor sa ne ureze bun venit iar noi i-am chemat la cina
-Bine..
Mi se parea ok sa avem musafiri macar asa mama si tata vor mai cunoaste ceva vecini.
Dupa ce am mancat putin am iesit pe afara in speranta ca il voi intalnii pe baiatul acela..vroiam cu nerabdare sa ii aflu numele. In timp ce ma plimbam printr-un parc apropiat de noi..trecuse pe langa mine cei doi baieti de ieri care erau cu baiatul meu misterios. El nu era cu ei..si nu credeam ca am s ail mai vad in ziua aceea.
Seara ajunsa acasa a trebuit sa ma duc sa ma pregatesc pentru cina cu vecinii. Nu prea steam cu ce sa ma imbrac asa ca imi luasem rochia aceea pe mine imi aranjasem putin parul si am coborat incet jos. Musafirii erau deja aici si parca ma cumprinsese ceva emotii. Coborand incet scarile observasem pe cineva mai tanar, iar cand am ajuns jos..si am realizat cu adevarat cine este simnteam ca mi se inmoaie picioarele.
-Ohh..Emy scumpo hai vino.
-Buna seara
-Ea este fica noastra Emy
-Incantata de cunostinta domnilor
-Ne bucuram sa te cunoastem tanara domnisoara. Te rugam fa cunostinta cu fiul nostrum.
-Emy, imi pare bine
-Andy, de asemenea
In sfarsit aflasem cum il cheama. Nu-mi venea sa cr4ed ca chiar el statea peste drum de noi, atat de aproape…
In seara aceea nu faceam altceva decat sa ascult povestile plictisitoare ale parintilor mei si al lui Andy sis a il privesc indelung pe el sis a il studies cu atentie. Dupa ceva vreme, atata plictiseala ma retrasem de la masa.
-Scuzati-ma eu ma retrag
-Scumpo esti bine?
-Da mama doar putin obosita.
-Bine draga mea.
-Noapte buna tuturor
-Asa devreme?
-Ma duc doar in camera mea.
Urcand sus nu imi puteam lua gandul de la el. As mai fii stat sincer dar era prea plictisitor, iar el parca ii era frica sa vorbeasca. 

Capitolul IV


In dimineata urmatoare chiar cand ma trezisem incepuse sa ma strige tata.
-Emy
-Da tataa
-Coboara repede jos!
-Acum stai ca vin.
Ma imbracasem repede si odata coborata jos i-am spus mamei ca azi voie iesii sa ma plimb putin.
-Da tata
-Draga cineva va trebuii sa tunda azi iarba iar tu esti aceea
-Bine..dar dute sa imi aduci masina de tuns iarba.
In timp ce ma chinuiam pe acolo cu masinaria aia stupida mama imi aduse o limonada rece iar dup ace please in casa din greseala mi-am intreptat privirea spre poarta. Atunci respiratia mi sa oprit o clipa fiindca il zarisem pe el, trecuse prin fata casei mele impreuna cu doi baieti.
-Hei, buna.
-Bunaa…
Cu ovoce ca aceea cred ca dadea pe spate orice fata. Nu prea steam ce sa ii spun sau daca ar trebuii sa I spun ceva, simnteam cum mi se inmuiau picioarele.
-Ce mai faci?
-Bine, dart u?
-Bine. Deci ne mai vedem pe aici nu?
-Da, da desigur
-Ok atunci, paa
-Paa..
Desii imi vedeam in continuare de iarba aceea mare nu  puteam sa imi iau gandul de la el. Din greseala il auzisem vorbind cu prietenii lui.
-Frate cine-I fata aceea?
-Inca nu stiu sigur,dar am intalnit-o ieri la magazine
-Doar nu iti place de ea?
-Nuu, normal ca nu, nu ai vazut unde s-a mutat?
-Poi chiar de aceea.
Conversatia lor ma pusese putin pe ganduri sin u prea intelegeam eu ce vroia sa zica cu chestia aia dar steam ca in curand voi afla.
-Emy!
-Da mama?
-Vino la cina te rog
-Desigur,vin acum
In sfarsit ceva interesant se petrecea si in viata mea de cand cu mutatul.
-Scumpo te simnti bine?
-Da de ce?
-Poi vad ca nu mananci doar te joci cu mancarea
-Aaa, poi nu e nimic sunt doar putin obosita, cred ca am sa ma duc sus in camera mea, ma culc mai devreme astazi bine?
-Bine draga noapte buna.
-Noapte buna mama, tata.

Capitolul III

Dimineata mama venise sus la mine in camera imi trase draperiile iar soarele ma trezise cu razele lui fierbinti.
-Buna dimineta mama
-Buna dimineata scumpa mea. Cum ai dormit?
-Destul de bine. Nici nu am apucat sa visez nimic asa scurta a fost noaptea.
-Ti-am pregatot jps pe masa lista si banii
-Ah..da cumparaturile cobor imediat ce is gata si ma duc bine?
-Bine draga. Eu am sa ies putin cu tatal tau, bine?
-Da, da bine. Ne vedem mai diseara atunci nu?
-Pa scumpo. Sa ai grija
-Pa mama.
Era dimineata deja iar eu nu apucasem sa dorm prea mult. dupa un dus revigorant ma imbracasem repejor sa ma duc la cumparaturi. Ajunsa la cel mai apropiat supermarket, la cum arata aveam nevoie si de o harta, am intrat inauntru ca si cum cunosteam totul deja. era foarte enervanta lumea care se holba intr-una la mine de parca eram cine stie ce.Plimbanduma printre rafturi mi-am adus aminte ca intr-un astfel de magazin il intalnisem pentru prima data pe Andrew. Nu mai vorbisem cu el de ceva vreme buna si parca incepea sa imi lipseasca enormd e mult. Imi aduc aminte inca si acum intalnirea noastra, primaprivire de neuitat care imi spunea asa de multe..e interesant cum viata ti le da pe toate la timpul lor.
Sii cumparaturile..cautand laptele si  tot invartindu-ma pe acolo parca era de negasit. Intr-un final cand il gasisem se intampla minunea din acea vara, acolo avea sa inceapa un moment din viata mea pe care nu puteam sa il mai uit vreodata.
-Ohh..scuza-ma!
-Scuze eu nu...
in clipa aceea toata am incremenit si parca nu mai stiam de mine. Simnteam doar cum ma inrosesc. Habar nu avea ca urma sa pun mana pe aceeasi sticla de lapte ca el..nici macar nu il observasem.
-Este inregula..poftim
-Multumesc, dar poti sa o pastrezi tu daca doresti
-O nuu, sunt destule aici stai linistita.
-Sincer scuze eu chiar nu intentionam..
-Nu iti mai cere scuze..este inregula
-Multumesc..
Era un baiat foarte dragut si amabil in acel moment. Nu ma gandeam decat la privirea lui acei ochi caprui fascinanti care parca imi zambeau asa ducle..Dar eu ma vedeam fata cea noua imposibil sa se intample ceva cu el.
M-am dus acasa iar in ziua aceea nu ma gandeam la altceva doar la ce se intamplase. Ajunsa mama acasa, mi-a pregatit ceva gustos sa mananc si desii imi era foame parca nu puteam sa mananc nimic. Ma simnteam foarte ciudat dar in acelasi timp foarte placut..Nici macar nu stiam cine este dar stiam ca are niste maini foarte fine.

Capitolul II

Dupa un drum asa lung de o noapte si o zi, insfarsit ajunsesem.
-Emy draga vino sa ma ajuti la bagaje.
-Da mama, vina cum...
Tata statea, se uita atent la noua casa.
-Tata totul e inregula?
-Da, da draga. o studiam doar sa vad daca ar fii de lucrat ceva pe aici. Sper ca iti va placea noua ta camera scumpo.
-Da, si eu sper..
Mama parea foarte incantata de noua casa, eu nu prea dar poate aveam nevoie doar de putin timp sa ma obisnuiesc.
-Mamaa
-Da draga mea
-Ma duc sus in camera mea sa imi asez cateva din lucruri
-Bine dar sa nu uiti sa cobori la cina
-Da bine...
In timp ce urcam scarile alea prafuite si priveam prin jurul meu toate imi pareau atat de ciudate.. Cand am intrat pentru prima data in camera ce avea sa fie amea era foarte sinistra si intunecoasa de parca nimeni nu mai intrase acolo niciodata. Mi-am pus lucrurile pe jos si mi-am deschis geamul. imi placea ca aveam un pat mare asa cum imi placea si parea a fii foarte comod. Am inceput sa imi despachetez din lucruri, am desfacut incet cutia iar deasupra era un mic tablou cu toti prietenii mei. Imi lipseau enorm de mult, totul parea atat de pustiu acum ca ei nu mai erau acolo langa mine... timpul trecea foarte repede fara sa imi dau seama doar uitanduma printre lucruri fara sa le asez la locul lor si parca dintr-o data se intunecase afara. pe noptiera de langa pat imi asezasem desigur veioza mea preferata primita cadou de la Jamie, albastra cu floricele albe mi-era foarte draga fiindca Jamie imi era cea mai buna prietena. Langa aveam poza aceea cu prietenii mei si desigur telefonul la care stiu ca urmase sa vorbesc multa vreme de acum incolo.
-Emy!
-Oh..mama, m-ai speriat.
-Scuze draga dar am venit sa iti spun sa cobori la cina, si asa este tarziu deja.
-Doar un minut
-Un minut sa fie.
-Da desigur.
Mai aveam doar cateva haine sa imi asez n dulap si puteam sa cobor jos. Nu puetam sa o fac pe mama sa urce iar dupa mine, sar enerva doar
In timp ce imi asezam hainele pe unul dintre umerase imi gasesem singura mea rochie preferata. O primisem de la matusa mea Sarah, imi aduc si acum aminte acum un an cand am fost in vizita la ea si m-a dus in cel mai scump magazin din acel oras iar cand am intrat inuntru si am zarit rochia nu mi-am mai putut lua ochii de pe ea. Nici nu a trebuit sa ma rog de ea sa mi-o cumpere, de aceea o ador eu pe matusa mea Sarah...
In timp ce coboreamscarile ii auzisem pe parintii mei vorbind.
-Oare crezi ca ii va palcea aici?
-Draga totul va fii bine, ai sa vezi. Doar lasai putin timp sa se acomodeze
-Vine!
-Deci Emy, cum ti se pare noua ta camera?
-Este ok, nu este ca fosta mea camera dar va fii bine.
-Maine dimineata va trebuii sa ma duc dupa niste cumparaturi
-Lasa mama ma voi duce eu
-Esti sigura?
-Da desigur de ce nu? Asa voi mai cunoaste putin locul asta.
-Poi bine atunci, am sa iti pregatesc dimineata lista si banii aici pe masa.
-Spal eu vasele?
-Aaa, nunu lasa le voi spala eu cu tatal tau. Tu dute odihnestete
-Bine mama. Sa aveti noapte buna, va iubesc.
-Si noi te iubim scumpo. Noapte buna.
Stiu ca mama isi facea griji in privinta mea dar curand ii trecusera pentru ca..nici eu nu aveam altceva de facut mai bun decat sa ma conformez situatiei.
 Hmm..asternutul meu cu ratuste. Imi aduceam aminte usor ca era acelasi cu cel de la prima mea petrecere in pijamale alaturi de Jamie. Doamne cat de bine ne-am mai distrat pe atunci.
Dupa cateva notite in jurnal despre noua casa, camera mea, ma culcasem deoarece eram franta, iar dimineata urma sa ma duc i la cumparaturile alea

sâmbătă, 20 august 2011

Capitolul I

Totul  incepe in vara in care nu vroiam sa inteleg de ce trebuie sa ne mutam. Ma incapatanam sa ma despart de prietenii mei, prieteni cu care copilarisem, imi doream doar sa raman acolo.
Dupa certuri cu parintii mei care parca nu vroiau sa  ma inteleaga, am inceput sa imi impachetez lucrurile. fotografii in care eram atata de fericita imi treceau prin mana, clipe de neuitat care imi vor alina dorul de cei mai buni prieteni ai mei.
Ultima mea seara alturi de ei...Ma asteptau jos, asa ca m-am grabit putin. stabilisem sa mergem cu totii in parc deoace  acolo ne petreceam cel mai mult timpul. ajunsa jos si privindui pe toti in fata blocului meu parca m-au tresarit niste fiori, nici nu-mi venea sa cred ca peste cateva ore urma sa ii parasesc. cel mai greu lucru...sa-mi iau ramas bun de la tot ce insemna viata mea.
Dupa un timp ma sunase mama:
-Emy, vino acasa te rog.
-Darmama..mai lasa-ma putin
-Nu putem draga mea trebuie sa terminam de impachetat. Maine dimineata ne asteapta un drum lung
-Bine. Am sa vin acum
In sinea mea imi venea doar sa plang dar stiam ca nu ajuta la nimic deci..nu aveam altceva de facut doar sa imi iau la revedere si sa plec spre casa.
-Prieteni..imi va fii foarte dor de voi
-Poi nu mai stai?
-Nu, nu pot..mai am de impachetat maine dimineata vom pornii devreme la drum.
-Ne vei lipsii mult Emy!
-Si voi mie. Promitetimi ca niciodata nu vom uita toate cate le-am facut impreuna si ca mereu vom fii prieteni.
-Iti promitem
Si aceea a fost ultima data cand i-am vazut. in timp ce mergeam spre casa imi aduceam aminte de toate clipsele frumoase si fericite din viata mea de atunci.
Dimineata devreme am dus totul la masina, ne-amluat ramas bun si de la apartamentul nostru vechi si am pornit spre Siettle. Uitandu-ma pe geam si ascultand muzica mea preferata speram doar ca totul sa fie ok acolo unde vom sta.
Ore intregi de condus si parca nu mai ajungeam odata.
-Mama, mai avem mult pana ajungem?
Mama dormea..macar o data in viata mea imi doream si eu un frate sau o sora. doar muzica ma calma..in timp ce imi deschideam cutiuta cu amintiri iar tata imi tot insira ce avea de gand sa faca atunci cand vom ajunge la noua casa. vroiam sa fiu singura, sa ajungem odata in Seattle si sa ma inchid in camera mea, ma saturasem de toate.