Capitolul XIV

Dimineata dupa ultimele impachetari pornisem la drum. Dupa un drum lung si obositor cand am ajuns am inceput iar sa ma simnt singura fara nimeni langa mine…cand am ajuns in noua mea camera m-am asezat pe pat si mi-am adus aminte de Andy..

-Emy!

-Da tata

-Vino putin

-Bine

-Draga mergi te rog pana la magazine?
-Da sigur

Oare tot ce s-a intamplat urma sa fie iar?...Ma schimbasem luasem banii si m-am dus iar la cel mai apropiat magazine. Ma uitam prin jurul meu insa nimic nu imi parea cunoscut. Cand am ajuns la raionul cu lapte trecuse un baiat pe langa mine..

-Andy??

-Poftim?
-O..scuze

-Nu e nimic

Cred ca imi era prea dor de el…

Am ajuns repede acasa..si ma dusesem in camera mea incercat sa dorm putin poate asa nu ma voi mai gandii atat de mult la el..insa nu puteam sa adorm tot ma foiam in pat. La un moment dat imi sunase telefonul

-Alo

-Buna Emy ce faci?
-Buna Nick! Bine uite ce sa fac..stau. Tu ce mai faci?

-Poi nimic interesant..s-a intamplat ceva cu tine?
-Nu..doar ca..

-Ce spune

-Ce face Andy?

-Bine..cu Vikky

-Mi-e foarte dor de el..

-Nu stiu daca ma crezi sau nu dar sii lui ii este dor de tine

-Eu una nu cred…

-Hai ca mai vorbim ma pun sa dorm am sa te sun eu bine?
-Bine Nick..ai grija de tine

-Si tu

Mi-am dat seama ca trebuie samil scot din minte orice ar fii. Vorbele frumoase spuse mie candvaa acum I le rostea altei fete.

In urmatoarea zii am iesit afara sa ma plimb. Era timpul pentru cateva schimbari in viata mea insaa din greseala si neatentie ma impiedicasem de o bordure dar inainte sa cad ma prinsese cineva.

-Oh..iti multumesc mult!

-Nu ai pentru ce. Esti bine?

-Daa..datorita tie. Multumesc

-Eu sunt Alan, imi pare bine

-Emy…multumesc dare u trebuie sa plec acum acasa..

-As putea sa te conduc?

-Da desigur..

-Esti noua pe aici nu?
-Da..acum cateva zile amajuns aici.

-Ne-am mai putea intalnii?
-Da..sigur cand ai vrea

-Azi la 7 ar fii ok?
-Bine. Ne vedem la 7 atunci

-Am sa fiu aici

In seara aceea m-am distrat pe cinste..am facut cunostinta cu niste prieteni de ai lui totul era insa diferit fata de Seattle..erau mai primitori..insa tot acolo imi era.

Timpul trecuse cam repede pentru mine locuind acolo. Crescusem..invatasem sa trec mai usor peste momentele mai greledin viata mea…si invatasem sa dau osansafiecaruia din viata mea. Alan era un baiat simpatico si dragut insa desii trecuse atata amar de vreme in care nu am mai auzit nimic de Andy, nu mai vorbisem cu el..ii simnteam lipsa foarte mult.

Vara isi facuse iar aparitia si se implinise deja doi ani de cand il cunoscusem pe Andy. Speram ca si el macar odata sa se mai fii gandit la mine insa nu credeam ca asa ceva este posibil.