marți, 23 august 2011

Capitolul IX


Intrand in casa eram toata uda dar normal toata un zambet in acelasi timp, nici macar nu observasem ca mama cu tata ma asteptau la masa.
-Emy!
-Daaa
-Am vrea sa vorbim ceva cu tine. Ai putea sa cobori repede?
-Doua minute sa ma schimb si vin. S-a intamplat ceva?
-Trebuie sa iti spunem ceva. Fugi sus schimbate si vom vorbi dupa aceea.
In timp ce urcam scarile o auzisem pe mama intreband oare cum voi reactiona. Nu aveam nici o idée despre ce este vorba. M-am schimbat repede si am coborat jos.
-Mama, tata, s-a intamplat ceva?
-Draga mea..trebuie sa iti spunem ceva ce nu cred ca iti va placea…
-Bine, deja suna ciudat spuneti ce este!
-La sfarsitul verii noi…
-Cee?!
-Va trebuii sa ne  mutam…
Nu puteam sa pricep asa ceva..nu imi venea sa cred ca se intampla asa ceva!
-Dar de ce? De ce ne mutam ca nu inteleg!
-Scumpo calmeazate.
-Cum imi poti spune sa ma calmez. Mamaa de abia am reusit sa ma obisnuiesc fara prietenii mei iar acum ca am reusit sa imi fac ceva prieteni aici tu vi sii imi spui ca trebuie san e mutam iar!
-Dar nu avem de ales, serviciul meu iar s-a mutat.. Trebuie sa ne mutam.
-Dar da-ti demisia, schimbati locul de munca fa ceva, intelege-ma mama asa niciodata nu voi putea sa am prieteni sau un prieten. Bine sti ce eu am terminat aici ma duc sus!
-Scumpo…
-Las-o sa se calmeze..va intelege ea intr-un final.
Pur si simplu nu imi venea sa cred. Acum cand ma intelegam atat de bine cu Andy, cum sa ma duc acum sa ii spun ca urmeaza sa ne mutam… Nu mai puteam si icnepusem sa plang iar dupa putin timp adormisem asa.. Dupa cateva ore m-am trezit ca cineva ma mangaia usor pe cap. Credeam ca este mama si l-am lovit peste mana.
-Pleacaa!
-Vrei sa plec? Bine, scuze ma duc.
Cand i-am auzit vocea clad si dulce l-am prins de mana si l-am tras inapoi catre mine.
-Nuu, nu pleca te rog..stai aici cu mine.
-Ce s-a intamplat de ce esti asa suparata?
-Nu e nimic important.
Pur si simplu imi venea sa plang. Atunci mi-am dat seama cu adevarat ca eu chiar il placeam. Insa acum nu mai putea fii nimic intre noi deoarece eu va trebuii sa plec. Il priveam atenta si nu ma gandeam la altceva decat la ziua minunata petrecutam impreuna cu el.
-Heii, ma auzit
-Da, da scuza-ma ce ai zis?
-Daca nu e nimic important de ce esti asa suparata?
-Imi va trece, o mica cearta cu mama.
-Da stiu…
-Cum adica stii? Ce sti?
-Poi ma sunat acum o ora sa ma intrebe ce fac daca pot sa vin pana la tine.
-Stai..tu de o ora stai aici?
-Cam asa ceva..
-Si de ce nu mai trezit?
-Imi palcea sa stau sa te privesc cum dormi.. Infine, m-a intrebat dupa aceea daca pot sa vin sa iti tin putina companie pentru ca esti foarte suparata.
-Da..nu e nimic grav.
Nu era grav era foarte grav, darn u puteam sa ii spun asa ceva..Ce era mai grav, ca el ma privea doar ca pe cea mai buna rpietena al lui dare u pe z ice trecea tot mai multi l iubeam parca..
-Hai spune-mi ce e cu tine, serios
-Da nu e nimic sunt bine..
-Vino aici..
Iar atunci cand am vazut ca ma ia in bratele lui imi doream sa pot sa ii spun sa inceteze pentru ca nu puteam sa continui asa dar, in acelasi timp imi doream san u imi mai dea drumul niciodata.
-Azi cand am ajuns acasa m-au asteptat jos mama si tata ca sa imi spuna ca la sfarsitul verii ne vom muta de aici..Sincer ma simnt foarte prost, daca stiam ca asa se va intampla nu lasam sa fie nimic azi..
-Poi de ce?
-Pentru ca stiu ca apoi imi va fii foarte greu sa plec..
-Sincer sa fiu..si mie imi va fi greu dar, uneori trebuie sa invatam sa acceptam situatia in care ne aflam.nu trebuie sa punem capat prieteniei noastre, vara este deabia la inceput, m-ai sunt multe de facut, de vazut impreuna, sin u trebuie sa o urasti pe mama ta ea face doar ce crede ca e mai bine pentru familia ei.
Cu cat imiz icea mai multe cu atat intelegeam mai bine sin u mai eram asa suparata. Era incredibil nici nu am cuvinte sa explic..
-Intelegi ce zic?
-Da, inteleg.
Nici nu am auzit macar ce a zis darn u puteam sa-I zic ca nu l-am ascultat era urat din partea mea.
-Uite daca vrei vino azi afara sa stai cu mine si baietii pe teren, nu vreau sa stai in casa asasuparata…
-Nu, mersii lasa…prefer sa stau aici in camera mea.
-Te rog frumos..
-Off..bine..dar asta doar pentru ca esti asa.
-Cum is?
-Esti…esti tu cumva nu iti pot explica.
-Bine, ma duc sa te astept jos ok?
-Bine.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu