Capitolul VIII

Cu toate acestea am continuat sa fiu  detreaba sis a zambesc frumos ca si cum nu as stii ce se petrece.

-Hei..e totul ok?

-Da, da scuze ca a durat atat.

-Stai linistit.

-Ei sunt prietenii mei, Nick, Danny si Robert.

-Emy imi pare bine.

-Cum de te-ai mutat in Seattle?

-Mama mea a trebuit sa se mute aici din cauza serviciului.

-Aha

Erau asa ciudati…Iar eu vroiam sa plece odata sa pot sa stau cu Andy.

-Bine baieti, ne vedem mai diseara acum am saplec ok?

-Sa nu uiti sa vii diseara pe teren.

-Nu am sa uit. Mergem Emy?

-Da, sigur..dar totusi unde mergem acum?

-Ai sa vezi..

Nici nu isi inchipuia cat de mult am asteptat sa zica ca mergem..Nu vroiam sa par rautacioasa dar..ziua aceea era planificata cel putin pentru mine sa stam doar noi doi.

-Scuze pentru prietenii mei, le este mai greu accepte pe cineva nou..

-A nu face nimic. Oh stai putin ca ma suna mama.

-Scumpo ce faci?

-Bine mama ma plimb

-Andy este cu tine?

-Da mama, dar vorbim acasa bine?

-Da bine papa

-Paaa

-Sa intamplat ceva?

-Nuu mama vroia sa vada ce fac

-Deci nu trebuie sa pleci acasa nu?

-Nu, nu mai stau…aici cu tine.

Daca ar fii foat atunci dupa mine nu mai plecam acasa niciodata. Intr-un final am ajuns si la locul surpriza.

-Woow..ce frumos este aici!

-Iti place?

-Mai intrebi asa cevaa?

-Ma bucur sa vad ca iti place.

Era incredibil defrumos stanca acea gri cu maro, verdele ala viu si apa aceea limpede era totul atat de perfect..si el acolo langa mine..nu mai imi doream absolute nimic.

Ne-am asezat sub un copac pe iarba proaspata..parca pluteam pe nori.

-De acum ianinte..acesta va fii locul nostru.

-Cum asa?
-De fiecare data cand vom vrea san e petrecem timpul impreuna doar noi doi vom venii aici.

Nici nu mai aveam cuvinte sa ii mai spun ceva. In acel moment imi venea doar s ail sarut si sa ma stranga in brate.

-Heii..ia uite ce este pe copac.

-Doar nu ai de gand sa sarim in apa..

-De ce nu?

-Andy..nu stiu sa inot.

-Poi nu are nimic sunt aici

-Nu,nu mi-e frica.

-Haide sarim impreuna..te rog. Nu are de ce sa iti fie frica sunt aici iti promit ca nu o sa ti se intample nimic.

-Promiti?

-Iti promit.

Si acolo incepuse mica mea poveste..Nu stiu insa nici acum ce sa intamplat mai exact de ce il placeam, dar steam sigur ca simnt ceva pentru el.

-Esti pregatita?

-Da, s-o facem!

Cred ca numai tipasem asa tare in viata mea darn u mai conta nimic pentru ca el era langa mine. Dupa saritura eu am iesit cumva la suprafata dar pe el nu il mai gaseam nicaieri. In acel moment m-am speriat de moarte si am inceput s ail strig darn u imi raspundea. Cand incepusem sa ma agit mai tare ceva ma trase sub apa. Cand am iesit la suprafata imi venea sai spun vreo doua dar am inceput sa radem sis a ne stropim unul pe celalalt.

-Te-ai speriat nui asa?

-Normal, mi-a fost teama ca ai patit ceva.

-Ti-am promis ca totul va fi bine nu?

-Daa..

Din toata joaca aceea cumva am ajuns sa ma trezesc in bratele lui. Inima parca imi luase razna si nu mai stiam de mine. Totul din jurul meu disparu-se il vedeam doar pe el.

Nu faceam altceva decat sa ma uit in ochii lui..iar cand se apropiase de mine..aparu Danny.

-Aici erati deci..

-Ohh..da, aici

-Danny ce cauti tu aici?

-Mama ta ma rugat sa te caut sa iti spun ca te-a chemat acasa. Scuze ca v-am interrupt. Am pelcat ne vedem deseara.

-Ok. Papa

-Scuze Emy dar trebuie sa plec..

-Nu e nimic..oricum ma duc si eu acasa.

In drum spre casa era putin cam prea tacut. Nu puteam s ail intreb nimic nu aveam curajul necesar..

-Multumesc pentru o zi asa minunata.

-Iti multumesc si eu si..scuze pentru cele intamplate mai devreme.

-Nu trebuie sa iti ceri scuze este inregula.

-Bine atunci ne mai vedem nu?

-Da, desigur

-Pa Emy..

-Paa

-Sa ai grija de tine

-Si tuu…