sâmbătă, 20 august 2011

Capitolul I

Totul  incepe in vara in care nu vroiam sa inteleg de ce trebuie sa ne mutam. Ma incapatanam sa ma despart de prietenii mei, prieteni cu care copilarisem, imi doream doar sa raman acolo.
Dupa certuri cu parintii mei care parca nu vroiau sa  ma inteleaga, am inceput sa imi impachetez lucrurile. fotografii in care eram atata de fericita imi treceau prin mana, clipe de neuitat care imi vor alina dorul de cei mai buni prieteni ai mei.
Ultima mea seara alturi de ei...Ma asteptau jos, asa ca m-am grabit putin. stabilisem sa mergem cu totii in parc deoace  acolo ne petreceam cel mai mult timpul. ajunsa jos si privindui pe toti in fata blocului meu parca m-au tresarit niste fiori, nici nu-mi venea sa cred ca peste cateva ore urma sa ii parasesc. cel mai greu lucru...sa-mi iau ramas bun de la tot ce insemna viata mea.
Dupa un timp ma sunase mama:
-Emy, vino acasa te rog.
-Darmama..mai lasa-ma putin
-Nu putem draga mea trebuie sa terminam de impachetat. Maine dimineata ne asteapta un drum lung
-Bine. Am sa vin acum
In sinea mea imi venea doar sa plang dar stiam ca nu ajuta la nimic deci..nu aveam altceva de facut doar sa imi iau la revedere si sa plec spre casa.
-Prieteni..imi va fii foarte dor de voi
-Poi nu mai stai?
-Nu, nu pot..mai am de impachetat maine dimineata vom pornii devreme la drum.
-Ne vei lipsii mult Emy!
-Si voi mie. Promitetimi ca niciodata nu vom uita toate cate le-am facut impreuna si ca mereu vom fii prieteni.
-Iti promitem
Si aceea a fost ultima data cand i-am vazut. in timp ce mergeam spre casa imi aduceam aminte de toate clipsele frumoase si fericite din viata mea de atunci.
Dimineata devreme am dus totul la masina, ne-amluat ramas bun si de la apartamentul nostru vechi si am pornit spre Siettle. Uitandu-ma pe geam si ascultand muzica mea preferata speram doar ca totul sa fie ok acolo unde vom sta.
Ore intregi de condus si parca nu mai ajungeam odata.
-Mama, mai avem mult pana ajungem?
Mama dormea..macar o data in viata mea imi doream si eu un frate sau o sora. doar muzica ma calma..in timp ce imi deschideam cutiuta cu amintiri iar tata imi tot insira ce avea de gand sa faca atunci cand vom ajunge la noua casa. vroiam sa fiu singura, sa ajungem odata in Seattle si sa ma inchid in camera mea, ma saturasem de toate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu