cap IV

Rachel nu intelegea inca ce se petrece dar simtea ca totul parea gol..parea fara viata acum nu mai radea nu se mai distra..cand stia ca Emili nu va mai fi langa ea, nu va mai avea pe cine sa sune la 2 dimineata  sa ii spuna ca a avut un vis groaznic.
Insa ceea ce nu stia Rachel era ca Emili era inca cu ea...
Emili inainte sa moara avusese o dorinta..ca in clipa cand va murii ea sa ramana pentru totdeauna alaturi de Rachel iar dorinta i se indelinise. Emili ajunsese sa vada totul..sa o vada pe Rachel suferind desi nu credea ca ea tine chiar atat de mult la ea. La fiecare pas miscare sau somn al ei Emili ii era alaturi dar Rachel nu stia.
Intr-o zi Rachel iesi sa se plimbe in parc iar dupa cateva plimbari se aseza pe banca unde se cunoscuse pentru prima data cu Emili. Se simtea singura...si chiar ii lipsea rasul ei vocea ei..
-Oare de ce a trebuit sa pleci chiar tu?
Atunci Emili incepuse sa ii vorbeasca pentru prima data:
-Dar eu nu am plecat sunt aici cu tine!
Insa  Rachel nu avea cum sa o auda. Emili o privii atenta si ii zarii in mana lantisorul pe care il daruise ultima data cand ele doua se vazuse
-Mi-as dorii sa fi aici Emili am atat de multe sa iti povestesc..
-Rachel sunt aici de ce nu imi vorbesti?
Emili o urmarea la fiecare pas insa dupa cateva zile isi dadu-se seama ca nua re rost..pentru ca ea nu mai traieste nu avea cum sa o auda..dar ii putea lasa semne lui Rachel ca ea este langa ea.
Dupa ce ajunse acasa Rachel se puse la culcare..isi asezase lantul pe masa si se puse in pat..Dupa ce adormise Emili incercase sa ia lantul sa il puna in mana la Rachel dar nu reusise. Pe la miezul noptii in fata lui Emili aparuse un baiat imbracat in alb. Se speriase si tacu.
-Buna Emili
-Ma vezi?
-Desigur..
-Ma auzi?
-Da..si eu sunt la fel ca si tine
-De ce nu ma poate auzi si Rachel?
-Pentru ca tu nu mai traiesti.ea face parte din lumea reala..tu mai esti aici doar pentru ea..pentru ca asta ti-a fost ultima dorinta iti aduci aminte?
-Da..ca dupace mor sa pot sa fiu alaturi de Rachel pentru totdeauna. Dar cum as putea sa ii arat ca eu sunt aici?
-Cand iti doresti ceva foarte tare inchipuieti doar ca traiesti si ca esti cu adevarat acolo iar atunci vei putea sa faci mai multe lucruri, vei putea sa i areti lui Rachel ca esti mereu aproape de ea.
-Da? Poi pot sa icner acum?
-Desigur
-Bine pentru ca vrea ca in dimineata asta cand se trezeste sa aibe lantisorul de la mine in mana, ea si la lasat pe masa.
-Incearca Emili
iar in acea clipa..Emili isi adusese aminte cum este sa fii om iar cand incercase sa puna mana pe lantisor insfarsit il luase in mana. Il asezase frumos in mana lui Rachel si se puse in pat langa ea sa ii vegheze somnul.
-Multumesc
-Cu palcere Emili
-Dar stai..tu de ce esti  aici?
-Am promis sa am grija de parintii mei mereu si se pare ca asta am sa fac si eu de acum incolo
-Dar..ce ti s-a intamplat?
-Am avut un accident groaznic in apropiere de Forks..
-Tu erai?
-Da..eu eram. Imi pare rau Emili
-Nu am sa o mai vad niciodata pe mama mea nui asa?
-Ma tem ca nu...insa mama ta mereu va fii alaturi de tine
-Da..insa tatal meu?
-Tatal tau inca si acum este la spital in moarte clinica..vor vrea sa il deconecteze de la aparate ins curt timp.Ma simnteam foarte vinovat din cauza mortii voastre si vegheam asupra tatalui tau in fiecare noapte.
-Hei..eu iti multumesc si imi pare rau ca a trebuit sa ajungi asa
-Si mie imi apre rau insa poate asa este mai bine..tu ai grija de cea mai buna prietena a ta iar eu de parintii mei
-Da...
-Trebuie sa plec..ne vom mai vedea pe aici
-Sigur
Atunci Emili realizase ca nu conteaza cat dedeparte sunt una de cealalta conta ca sufletele lor mereu erau impreuna.

cap III

In dimineata urmatoare Emili impreuna cu familia ei pornii la drum spre Forks pentru a-si vizita matusa. Avusese un weekend excelent in familie insa la intoarcerea spre casa..au avut loc mai multe probleme.

Dupa scurt timp de la plecarea ei din Forks o sunase Rachel:

-Buna Emili

-Buna Rachel

-Unde esti? Mai ai mult pana acasa?
-Nu imediat ajung, sunt asa de obosita..

-Nu e nimic vom sta impreuna si ne vom distra pana diseara.. o sa iti treaca.

-Stiu

-Abia astept sa ne vedem. Am sa te astept la tine acasa asa cum ti-am zis

-Bine. Ai grija Rachel

-Si tu Emili

Insa..ele doua nu stiau ce avea sa urmeze, si ca cele doua nu vor  mai avea ocazia sa se intalneasca vreodata. Dupa scrut timp..tatal lui Emili pierduse controlul masinii si avusese un accident teribil. Emili apucase insa sa mai traiasca cateva clipe cat sa o poata suna inapoi pe Rachel. Vazandu-si parintii murind in fata ei, Emili isi dorea doar ca Rachel sa nu o uite niciodata realizand ca nu mai avea mult timp de trait. Insa ea nu apucase sa raspunda la telefon iar cand o sunase inapoi aceasta murise deja.

Rachel nu intelegea ce se pentrece de ce nu ii raspunde la telefon..dar nu durase mult iar spre seara matusa ei venise la ea acasa sa ii ia cateva lucruri. Rachel inca o astepta pe trepte asa cum ii promisese insa ea nu mai venea.

-Ma scuzati dar..Emili?

-Tu cine esti?
-Sunt cea mai buna prietena a ei

-Nu ai auzit ce s-a intamplat nu-i asa?
-Nu..ce s-a intamplat?
-Dupa scurt timp dupa ce au plecat de la noi au avut un groaznic accident iar Emili s-a stins dupa scurt timp

In clipa aceea Rachel simntii cum ii fuge pamantul de sub picioare..isi adusese aminte ca o sunase dupa scurt timp dupa ce vorbise cu ea la telefon insa ea nu apucase sa ii raspunda. Inima ii se sfasiase iar acum pentru ea nu mai conta nimic…

Se duse acasa plangand, neintelegand de ce s-a petrecut una ca asta si mai ales de ce ei. Isi dorise sa fi apucat sa raspunda in acel moment la telefon dar acum nu va mai suna niciodata. Stand in pat si privind la poze in care se distrau ele doua  neputand sa se opreasca din plans..nu se gandea doar la momentele si clipele minunate din prima zi in care s-au cunoscut pana in ultima in care s-au vazut. Totul acum pentru Rachel parea pustiu si gri dar ea nu realizase ce o asteapta in urmatoarele zile.

cap II

Intr-o dimineata insorita cele doua se hotarase sa se intalneasca in parc. Emili era foarte incantata deoarece in scurt timp avea sa faca o calatorie impreuna cu parintii ei.

-Buna Rachel

-Buna Emili

-Si? Ce vom face azi?

-poi nu stiu ce ai vrea?

-Nu stiu nici eu…

-Am vrut sa imi petrec azi toata ziua cu tine deoarece diseara am sa plec cu parintii in vizita la matusa in Forks

-Ce dragut..si cand te intorci?

-Poi maine dupamasa

-Am sa te astept la tine acasa cand ai sa te intorci

-Bine

In acea zi superba ele au povestit au depanat ceva amintiri insa seara venise foarte repede pentru ele.

-Deci ne vedem curand nu?

-Da Rachel deabia astept san e vedem

-Si eu

-Ai grija de tine

-Si tu

-Papa

-Paa.

Inainte de a intra in casa Emili o strigase inapoi pe Rachel

-Rachel!

-Daa?
-Vreau sa iti dau ceva

-Ce?
-Vreau sa porti acest lantisor..sa iti aduca mereu aminte de mine oriunde vei fi sa sti ca eu voi fi alaturi de tine

-Multumesc foarte mult dare u nu am ce sa iti ofer

-Nu trebuie sa imi oferi nimic vreau doar sa imi promiti ca niciodata nu il vei da jos indifferent ce s-ar intampla

-Promit

-Bun, acum ma duc ma asteapta mama

-Multumesc Emili

-Cu placere

Emili se uitase parka cu regret inapoi o privii pe Rachel apoi zambii si intra in casa.

Dragostea de dincolo de cer

Se spune ca amintirile sunt oglinda trecutului nostru si nu putem sterge cu buretele nimic desi uneori ne-am dori atat de mult. Am scris aceasta poveste gandindu-ma la tot ce a fost sau s-a intamplat vreodata insa…nu voi putea uita.

Totul incepe intr-un mic oras numit Sallem. Intr-o zi mai putin fericita familia Davis se mutase intr-una din casele din oras. Tanara Emili era foarte incantata de noua ei casa si abia astepta sa isi faca prieteni noi. Dupa scurt timp de la mutarea ei acolo intalnise o fata care avea sa ii devina cea mai buna prietena. Rachell era o fata simpla, modesta si  incepeau sa se inteleaga din ce in ce mai bine insa..nu totul parea a fii atat de bine. Povestea lor incepuse intr-o zi de marti cand se intalnise in parc.

-Tu trebuie sa fii fata ce-a noua nu?

-Da

-Rachell imi pare bine

-Emili si mie

-Ai vrea sa mergem san e plimbam putin pe aici?
-Da sigur.

Cu fiecare zii ce trecea ele deveneau tot mai apropiate. Totul se invartea in jurul lor, totul parea mai simplu in doi. Isi imparteau secrete, se intalneau zilnic din prima zii a lor de cand s-au cunoscut. Totul parea a fii ceva de nedezlegat. Prietenia lor era ceva nemaintalnit insa dupa scurt timp toate acestea aveau sa se schimbe brusc.

Daca vreti continuarea votati si daca va place am sa continui sa postez daca nu..am sa incep sa scriu alta poveste! sper sa va placa:)