marți, 20 septembrie 2011

cap IV

Rachel nu intelegea inca ce se petrece dar simtea ca totul parea gol..parea fara viata acum nu mai radea nu se mai distra..cand stia ca Emili nu va mai fi langa ea, nu va mai avea pe cine sa sune la 2 dimineata  sa ii spuna ca a avut un vis groaznic.
Insa ceea ce nu stia Rachel era ca Emili era inca cu ea...
Emili inainte sa moara avusese o dorinta..ca in clipa cand va murii ea sa ramana pentru totdeauna alaturi de Rachel iar dorinta i se indelinise. Emili ajunsese sa vada totul..sa o vada pe Rachel suferind desi nu credea ca ea tine chiar atat de mult la ea. La fiecare pas miscare sau somn al ei Emili ii era alaturi dar Rachel nu stia.
Intr-o zi Rachel iesi sa se plimbe in parc iar dupa cateva plimbari se aseza pe banca unde se cunoscuse pentru prima data cu Emili. Se simtea singura...si chiar ii lipsea rasul ei vocea ei..
-Oare de ce a trebuit sa pleci chiar tu?
Atunci Emili incepuse sa ii vorbeasca pentru prima data:
-Dar eu nu am plecat sunt aici cu tine!
Insa  Rachel nu avea cum sa o auda. Emili o privii atenta si ii zarii in mana lantisorul pe care il daruise ultima data cand ele doua se vazuse
-Mi-as dorii sa fi aici Emili am atat de multe sa iti povestesc..
-Rachel sunt aici de ce nu imi vorbesti?
Emili o urmarea la fiecare pas insa dupa cateva zile isi dadu-se seama ca nua re rost..pentru ca ea nu mai traieste nu avea cum sa o auda..dar ii putea lasa semne lui Rachel ca ea este langa ea.
Dupa ce ajunse acasa Rachel se puse la culcare..isi asezase lantul pe masa si se puse in pat..Dupa ce adormise Emili incercase sa ia lantul sa il puna in mana la Rachel dar nu reusise. Pe la miezul noptii in fata lui Emili aparuse un baiat imbracat in alb. Se speriase si tacu.
-Buna Emili
-Ma vezi?
-Desigur..
-Ma auzi?
-Da..si eu sunt la fel ca si tine
-De ce nu ma poate auzi si Rachel?
-Pentru ca tu nu mai traiesti.ea face parte din lumea reala..tu mai esti aici doar pentru ea..pentru ca asta ti-a fost ultima dorinta iti aduci aminte?
-Da..ca dupace mor sa pot sa fiu alaturi de Rachel pentru totdeauna. Dar cum as putea sa ii arat ca eu sunt aici?
-Cand iti doresti ceva foarte tare inchipuieti doar ca traiesti si ca esti cu adevarat acolo iar atunci vei putea sa faci mai multe lucruri, vei putea sa i areti lui Rachel ca esti mereu aproape de ea.
-Da? Poi pot sa icner acum?
-Desigur
-Bine pentru ca vrea ca in dimineata asta cand se trezeste sa aibe lantisorul de la mine in mana, ea si la lasat pe masa.
-Incearca Emili
iar in acea clipa..Emili isi adusese aminte cum este sa fii om iar cand incercase sa puna mana pe lantisor insfarsit il luase in mana. Il asezase frumos in mana lui Rachel si se puse in pat langa ea sa ii vegheze somnul.
-Multumesc
-Cu palcere Emili
-Dar stai..tu de ce esti  aici?
-Am promis sa am grija de parintii mei mereu si se pare ca asta am sa fac si eu de acum incolo
-Dar..ce ti s-a intamplat?
-Am avut un accident groaznic in apropiere de Forks..
-Tu erai?
-Da..eu eram. Imi pare rau Emili
-Nu am sa o mai vad niciodata pe mama mea nui asa?
-Ma tem ca nu...insa mama ta mereu va fii alaturi de tine
-Da..insa tatal meu?
-Tatal tau inca si acum este la spital in moarte clinica..vor vrea sa il deconecteze de la aparate ins curt timp.Ma simnteam foarte vinovat din cauza mortii voastre si vegheam asupra tatalui tau in fiecare noapte.
-Hei..eu iti multumesc si imi pare rau ca a trebuit sa ajungi asa
-Si mie imi apre rau insa poate asa este mai bine..tu ai grija de cea mai buna prietena a ta iar eu de parintii mei
-Da...
-Trebuie sa plec..ne vom mai vedea pe aici
-Sigur
Atunci Emili realizase ca nu conteaza cat dedeparte sunt una de cealalta conta ca sufletele lor mereu erau impreuna.

Un comentariu: