Capitolul XV

Intr-o dimineata superba m-am asezat la masa sa mananc impreuna cu parintii mei iar ei pareau foarte entuziasmati de ceva anume.

-Buna dimineata

-Buna scumpo

-Este totul inregula?
-Mai bine de atat

-Ce se petrece?
-Poi am vrea sa iti spunem ceva

-Incepem iar…bine termina ici si ma duc sus sa imi impachetez…

-Draga mea nu am terminat inca..

-Ce?
-Credeam ca te vei bucura sa auzi ca noi vrem san e mutam inapoi in Seattle

-Nuu creed!

-Te bucuri?
-Normall! Cum as putea sa nuu ma bucur

In acelmoment simnteam ca am sa explodez de atata fericire. Dupa atata timp am sa ma pot intoarce sa vad ce face sa stiu ceva de el..

Ma hotarasem sa ii scriu o scrisoare lui Andy.. nu eram prea sigura e sa ii scriu insa in final m-am apucat

,, Un joc prea dureros..asa a inceput totul intre noi, un joc simplu dintre o fata si un baiat. M-ai fermecat din prima clipa in care te-am vazut, m-ai facut sa te iubesc, te-am facut sa ma doresti insa nu m-am gandit nici o clipa la faptul ca am sa sufar atat de mult. Am fost cea care isi dorea din toata inima o apropiere, o atingere, un zambet dulce ca al tau, un sarut adanc si ascuns insa acum ma zbat intre lacrimi si amintirile cu noi. Acum ma doare placerea imposibila dintrenoi. O singura zi, o singura atingere si mi-a fost de-ajuns  sa imi dau seam ace simnt pentru tine. Pur si simplu ma imbolnaveam vazandute cu alta sin u puteam san u ma gandesc ca va inceta jocul acesta dintre noi doi. Ce prostie…ma durea mult insa eu am renuntat usor la tine. Acum cand nu iti mai aud vocea nu ma mai bucur de atingerile si saruturile tale te rog un singur lucru..zambeste sa pot zambii si eu, iarta sa pot trece peste… si nu uita niciodata ca tu mereu vei avea un loc special in sufletul meu! Cu mult drag Emy..”

Desii scrisesem scrisoarea aceea printer lacrimi el nu va avea sa afle niciodata.

A doua zii am dat o fuga pana la posta i-am trimis scrisoarea in speranta ca va intelege odata pentru totdeauna ce s-a intamplat cu adevarat iar tot ce avea de facut acum era sa ma pot intoarce in Seattle si sa pot uita totul odata pentru totdeauna.

Odata ajunsa acasa am bagat toul in cutii am ajutato sip e mama la impachetat iar seara am pornit fericiti spre Seattle.

Drumul fiind lung am decis sa ma pun sa dorm..stiam ca doar maine seara vom ajunge asa ca..am pierdut vremea faceam orice doar sa treaca timpul mai repede.

Speram san u va vada nimeni cand ajung acasa nu vroiam sa stie nimeni inca. Cand am coborat jos din masina mi-am intors privirile spre casa lui Andy insa toate luminile erau stinse..apoi m-am uitat la geamul de la camera lui Vikky si i-am vazut pe amandoi acolo. Cand am intrat in casa m-am simntit mai bine ca niciodata. Am fugit repede sus in camera mea sa imi despachetez lucrurile iar spre seara cand era mai intuneric afara am iesit pe geam si era cat pe ce sa ma vada Andy.. Ma intrebam ce face el la ora aceea pe geam uitanduse la casa mea.

Intre timp ma sunase si Nick

-Ceao Emy ce faci?

-Buna poi bine ma pregateam de culcare tu?
-Bine am iesit putin pe afara si acum ma duc acasa

-Dar cu cine ai fost?
-Poi singur…

-Cum asa

-Andy s-a duc la Vikky zicea ca are ceva sa vorbeasca cu ea iar restul sunt plecati pana maine din oras

-Aha..

-Hei vroiam sa iti zic ca in fosta ta casa.. s-a mutat cineva acum trec pe acolo si vad luminile aprinse

-Daa..ce dragut..

-Ma duc in casa vorbim..am sa te sun maine bine?
-Sigur am sa astept

-Noapte buna Emy

-Noapte buna Nick

Nu observasem ca e asa de tarziu si eu inca nu adormisem. La un moment dat auzisem niste zgomote caudate in curte. Am coborat repede jos..iar chiar cand sa ies l-am vazut pe Andy stand pe treptele de la casa. Imi venea sa ies afara sa ii spun ca sunt aici si cat de dor mi-a fost de el insa nu vroiam sa afle ca m-am intors. Dupa cateva momente am primit chiar si un mesaje de la el in care scria ,, Buna ce faci?”. Am ramas putin uimita si am fugit repede in camera mea pentru ca credeam ca ma vazusem. I-am raspuns:,,Bine dar de ce ma cauti la ora asta?”. Stateam pe geam si ilpriveam cum imi scrie mesajul si ardeam de nerabdare sa vad ce scrie Insa se razgandise si ma sunase.

-Te-am trezit? Scuzama

-Nu, este ok. Dar ce este?
-Nu puteam sa adorm…vreau sat ii spun ceva

-Dar..unde esti?
-Stau la tine in fata casei, bine fostacasa intelegi tu

-Dar ce cauti acolo?
-Emy..imi lipsesti mult si imi este dor de tine.

-Andy..eu, nu pot sa mai trec inca odata prina sta

-Stiu..scuzama ma duc sa dorm

-Noapte buna

Urmatoarea zii pe la vreo 2 si ceva ma hotarasem sa ies si eu afara.

-Mama!

-Stiu pleci..

-Da ies si eu pe afara

-Bine draga..

Am iesit apoi afara insa nu inainte de a ma asigura cine se afla prin jur.

Capitolul XIV

Dimineata dupa ultimele impachetari pornisem la drum. Dupa un drum lung si obositor cand am ajuns am inceput iar sa ma simnt singura fara nimeni langa mine…cand am ajuns in noua mea camera m-am asezat pe pat si mi-am adus aminte de Andy..

-Emy!

-Da tata

-Vino putin

-Bine

-Draga mergi te rog pana la magazine?
-Da sigur

Oare tot ce s-a intamplat urma sa fie iar?...Ma schimbasem luasem banii si m-am dus iar la cel mai apropiat magazine. Ma uitam prin jurul meu insa nimic nu imi parea cunoscut. Cand am ajuns la raionul cu lapte trecuse un baiat pe langa mine..

-Andy??

-Poftim?
-O..scuze

-Nu e nimic

Cred ca imi era prea dor de el…

Am ajuns repede acasa..si ma dusesem in camera mea incercat sa dorm putin poate asa nu ma voi mai gandii atat de mult la el..insa nu puteam sa adorm tot ma foiam in pat. La un moment dat imi sunase telefonul

-Alo

-Buna Emy ce faci?
-Buna Nick! Bine uite ce sa fac..stau. Tu ce mai faci?

-Poi nimic interesant..s-a intamplat ceva cu tine?
-Nu..doar ca..

-Ce spune

-Ce face Andy?

-Bine..cu Vikky

-Mi-e foarte dor de el..

-Nu stiu daca ma crezi sau nu dar sii lui ii este dor de tine

-Eu una nu cred…

-Hai ca mai vorbim ma pun sa dorm am sa te sun eu bine?
-Bine Nick..ai grija de tine

-Si tu

Mi-am dat seama ca trebuie samil scot din minte orice ar fii. Vorbele frumoase spuse mie candvaa acum I le rostea altei fete.

In urmatoarea zii am iesit afara sa ma plimb. Era timpul pentru cateva schimbari in viata mea insaa din greseala si neatentie ma impiedicasem de o bordure dar inainte sa cad ma prinsese cineva.

-Oh..iti multumesc mult!

-Nu ai pentru ce. Esti bine?

-Daa..datorita tie. Multumesc

-Eu sunt Alan, imi pare bine

-Emy…multumesc dare u trebuie sa plec acum acasa..

-As putea sa te conduc?

-Da desigur..

-Esti noua pe aici nu?
-Da..acum cateva zile amajuns aici.

-Ne-am mai putea intalnii?
-Da..sigur cand ai vrea

-Azi la 7 ar fii ok?
-Bine. Ne vedem la 7 atunci

-Am sa fiu aici

In seara aceea m-am distrat pe cinste..am facut cunostinta cu niste prieteni de ai lui totul era insa diferit fata de Seattle..erau mai primitori..insa tot acolo imi era.

Timpul trecuse cam repede pentru mine locuind acolo. Crescusem..invatasem sa trec mai usor peste momentele mai greledin viata mea…si invatasem sa dau osansafiecaruia din viata mea. Alan era un baiat simpatico si dragut insa desii trecuse atata amar de vreme in care nu am mai auzit nimic de Andy, nu mai vorbisem cu el..ii simnteam lipsa foarte mult.

Vara isi facuse iar aparitia si se implinise deja doi ani de cand il cunoscusem pe Andy. Speram ca si el macar odata sa se mai fii gandit la mine insa nu credeam ca asa ceva este posibil. 

Capitolul XIII

Am iesit afara sa ma plimb iar pe drum ma intalnisem cu Nick.

-Hei Emy..ce faci?

-Buna..poi uite ma plimb imi iau ramas bun de la locul acesta

-O..maine pleci?
-Daa..

-Pacat asa

-Adica?
-Poi..stii sa va iubiti asa tare sis a nu va puteti da o sansa…

-Cine

-Tu cu Andy ce crezi..ca nu imi spune de tine. Eu nici macar nu am cand sa ii maispun ceva mereu cand ne intalnim doar de tine imi vorbeste.

-Serios?

-Da..pacat ca trebuie sa pleci..si Emy!

-Daaa

-Imi pare rau ca te-am judecat gresit..nu esti deloc asa cum credeam

-Mai bine acum decat niciodata

-Ascutate ce ai spus doar..

Spre seara m-am dus pe teren sa ma intalnesc cu toti. Era desigur si Andy cu Vikky iar dupa o seara plina de rasete si amintiri trebuia sa plec acasa.

-Baieti ma bucur ca v-am cunoscut sis per sa ramaneti tot asa.

-Sincer pacat ca trrebuie sa te muti

-Poate asa trebuie sa fie..niciodata nu stii ce iti asigura viitorul, niciodata nus tii cum va fii daca nu incerci!

-Stii…schiar ai dreptate

-Da Andy..stiu asta acum

-Si eu..

-Aveti grija de voi sis per san e mai vedem curand

-Pa Emy!

-Paa

Ducandu-ma spre casa…imi reveneau din nou amintirile acelea frumoase cu el..

-Emy!!

-Daa

Insa nu mai apucasem sa spun nimic fiindca el ma luase in bratele lui si ma sarutase. Fugise dupa mine doar pentru atat sin u imi venea sa cred

-Andy ce se petrece?
-Te rog nu plecaa

-Dar nu am cum

-Ramai la mine

-Nu pot..Trebuie sa plec imi pare rau

-Emy…

-Da..

-Te iubesc!

-Si eu..dar te rog nu ma face acum sa plang

-Promite-mi ca vei mai trece candva pe aici

-Iti promit

Iar ziua aceea credeam ca a fost ultima zi din viata mea in care l-am vazut

Capitolul XII

Nu mai stiam de mine nu mai intelegeam ce simnt pentru el dar ceva stiam insa sigur, nu puteam sa schimb ce se intamplase. Seara m-am pus in pat si incercand sa adorm ma rugasem ca macar pentru inca o zi sa vina sa stea cu mine. Nu ma gandeam iar numai la ziua aceea cand am iesit prima data. Jamie mereu imi spunea ca imi void a eu seama care este cel ales insa nu imi dadeam seama…poate chiar as fii putut sa ii arat cat de multi mi pasa de el insa el nu vroia sa inteleaga. Nu mi-am dat seama cat de bine imi era cu el ca prieten langa mine, poate ii este greu sa ma asculte acum cand stie ce simnt pentru el..

Trecusem si peste noaptea aceea iar dimineata cand m-am trezit si m-am asezat la masa mama cu tata se uitau ciudat la mine.

-Emy esti bine?
-Da de ce?
-Poi nut e-ai atins de mancare deloc

-Nu imi este foame

-S-a intamplat ceva?
-Nu ma duc afara sa ma plimb..

Nu puteam sa ma gandesc la altceva decat la el..in timp ce ma plimbam linistita m-am intalnit cu Nick.

-Buna

-Buna

-Ce faci Emy?
-Bine…

-Ce e cu tine?
-Nimic de ce?
-Poi se vede clar pe tine ca esti suparata

-Nu is ce ma intreaba toata lumea acelasi lucru

-Poi se  cunoaste foarte bine tu mereu zambesti..

-Se mai si schimba uneori lucrurile

-Ai auzit vestile?
-Care?
-Vikky il place pe Andy vor sa fie impreuna

-Mda stiu mi-a zis de mult

-Depsre asta este vorba atunci?
-Ce?! Nuu! Nu ma intereseaza

-Daa sigur

-Sincer

-Oh salut

-Andy…

-Buna Emy..

-Buna. Ne mai vedem eu am plecat pa

-Pa

Cand l-am vazut am inceput iar sa tremor nu puteam s ail privesc in ochi. Din acea zii nu am mai vorbit cu el. Erau zile cand il evitam eu sau el pe mine. Poate asa era mai bine. Singurul lucru de care imi parea rau era ca nu am avut parte de el mai mult timp. Insa eu nu puteam sa stau s ail astept pana sa is idea el seama ca eu chiar simnteam ceva cu adevarat pentru el. Poate cu timpul va intelege. Felul cum a aparut in viata mea tot ce aveam in comun or ice am facut impreuna ma duceau la o singura intrebare..daca el vreodata a simntit ceva pentru mine.

Dupa doua saptamani de cand incetasem sa vorbim Danny ma chemise afara. Nu stiam ce sa fac nu vroiam sad au ochii cu el inca nu il uitasem cu totul iar pe langa asta nu cred ca suportam s ail vad alaturi de Vikky. Insa intr-un final m-am dus totusi. Cand am ajuns eu ei nu erau acolo.

-Hei..uite cine a sosit

-Buna baieti ce faceti?
-Bine tu?
-Bine am iesit putin

-O uite ca vine si Andy cu Vikky

m-au cuprins niste fiori reci insa nu ma lasam intimidata. Trebuia sa ii arat ca pot si fara ca sa vorbesc sau sa stau cu el.

Eu nu scosesem un sunet toata seara. Am stat l-am privit iar cand s-a uitat la mine si l-am privit in ochi…totul devenea ciudat.

-Buna Emy

-Buna Andy

Toti din jurul nostrum ne priveau si asteptau sa vada ce ne vom spune nevorbind de atata vreme insa nu am spus nimic nici unul.

Ne hotarasem sa mergem san e plimbam. La icneput nu mi-am dat seama unde mergem insa apoi mi-am amintit de drumul acela imi parea foarte cunoscut. Cand am ajuns m-am uitat la el iar el la mine..si ne-am adus aminte ca acolo a fost prima data cand am stat doar noi doi..

-Baieti.. trebuie sa va spun ceva..

-Spunene

-Peste doua saptamani am sa plec..

-Unde pleci?
-Ne mutam de aici..

-Asta nu e de bine

-De ce Nick?
-Ziceam si eu asa…

-Aaa

-Dar de ce va mutate?
-Pentru ca trebuie

Stateam si il priveam pe Andy si incercam sa imi dau seama ce crede insa nu puteam…

-Macar ne vei mai vizita?
-De fiecare data cand voi trece pe aici. Oricum imi vetilipsii mult

In tot acel timp cat am stat afara cu ei il priveam intr-una dar de fiecare data cand se uita la mine imi intorceam capu. O priveam pe ea si ma intrebam daca este ceva intre ei doi. Nu eram sigura dar cu cat ma uitam la ei mai tare pareau sa fie impreuna.

-Emy!

-Daa

-Ce tot visezi atata?
-Nu visam doar ma intrebam si eu cum va fii dup ace voi pleca…

-Stai linistita ca ne va fii dor de tine

-Nu de asta .. Eu plec acasa…

-Ok ne vedem maine pe afara nu?

-Desigur. Nopate buna tuturor

-La fel.

Cand am ajuns in camera mea imi venea sa plang..insa m-am abtinut. Dupa scurt timp cineva imi batea la usa.

-Da intra

-Buna

-Buna, ce cauti aici?
-Vroiam neaparat sa vin sa te vad. Ce faci?
-Poi dupa cum vezi am icneput cu impachetatu. Te ascult

-Ai ceva cu mine?
-Adica? Ce-i cu intrebarea asta?
-Cand ai plecat te-ai uitat cam urat la mine

-Poi inafara faptului ca tuu m-am cam lasat balta pentru alta care nici macar nu cred ca o cunsoti totul este ok

-Nu te-am lasat balta

-Adica vrei sa zici ca nu m-ai lasat dup ace ca mi-am facut curaj sa iti spun ce simnt pentru tine si tot tu erai ala care ziceai ca vei suferii si ai plecat repede la ea nu?

-Tu chiar nu intelegi?
-Ce sa mai inteleg acum?
-Eu…

-Tu ce?

-Eu chiar te iubesc..tu chiar nu vezi asta?

-Si atunci de ce m-ai lasat chiar acum cand aveam mai mare nevoie de tine?
-Pentru ca nu am mai putut continua..cand am aflat ca vei plecaa eu in seara aceea venisem sa iti spun ceea ce simnt pentru tine..dar apoi am renuntat. Imi pare rau ca nu ti-am spus atunci dar acum nu pot sa te lass a pleci asa.

-Si mie chiar imi pare rau insa acuma…i prea tarziu.

-Stiu asta.. Ma duc acasa..adio Emy

-Adio Andy…

Ma simnteam ingrozitor sin u puteam sa cred ca se intampla asa ceva…

In urmatoarele zile nu mai iesisem din casa insa in ultima mea zi petrecuta acolo m-am hotarat sa  ies sa imi iau ramas bun de la restu.

Capitolul XI

Dimineata cand ma trezise mama, m-a rugat sa ma duc pana la magazin sa fac niste cumparaturi. Cand am iesit din casa m-am intalnit cu Vikky.

-Hei..Emy

-Da!

-Buna

-Buna

-Emy, as vrea sa vorbesc ceva cu tine.

-Spune

-Tie iti place de Andy sau ceva de genu?

-De ce ma intrebi asta?

-Poi..asta seara va venii impreuna cu familia lui la noi la cine si ma gandeam sa ii spun ce simnt pentru el…

-Il placi asai?
-Cred ca da si eu nu vreau sa te simnti tu prost..

-Aaa poi..ce sa zic ma bucur pentru el, pari o fata chiar detreaba sper doar ca sa fie reciproc.

-Adica la ce te referi?
-Poi stii si tu sa ii placa si lui de tine.

-Poi la cum ma privea ieri dupa ce ai plecat..nu as zice ca nu ma place.

-Ok..

-Bine atunci, eu ma duc acasa sa ma pregatesc mai vorbim maine

-Da..pa

In acel moment mi-am dat seama ca totul era in zadar. In acea seara urma a ea sa ii spuna ceea ce simnte pentru el...el  va uita de mine pentru ca ma voi muta..si tot ceea cesperam nu mai era. Imi doream mult sa fiu alaturi de el..dar cu ea acolo nu puteam pur si simplu nu as fii putut sa privesc cum alta ci nu eu il tine in brate, il saruta…tot ce mie imi palcea. Uneori regretam tare pentru ca eu nu am avut curajul sa ii spun ceea ce simnt pentru el iar acum era prea tarziu. Dupa ce am stat si m-am gandit mai bine..m-am decis ca nu pot sa plec din oras fara ca sa ii spun cu adevarat tot ce am pe suflet. Odata ajunsa acasa nici nu am mai stat pe ganduri si am pornit spre casa lui. Ma oprisem in fata usii, ezitam sa bat la usa cand dintr-o data am dat de Vikky.

-Emy, bun ace faci aici?

-Vikky…bine, am venit pana la mama lui Andy. Dar tu?

-Am venit sa vorbesc ceva cu Andy.

-Bine atunci eu plec..

-Ok.

Nu mai puteam sa fac nimic..era totul mult prea tarziu insa in clipa aceea Andy deschisese usa.

-Fetelor!

-Buna Andy..

-Emy..ce faci?
-Buna..bine

-Hai intrati.

-Bine!

-Aaa, nu eu nu intru ma duc acasa.

-Emy e totul inregula?

-Da..este.

-Emy eu vroiam sa vorbesc ceva cu tine…

-Ce?
-Nu pot chiar acum..

-Poi bine..doar grabestete daca ai ceva sa-mi spui pentru ca..in curand voi pleca

-Poi cum? Nu la sfarsitul verii?
-Nu..mai repede.

-Vino sa  ne vedem azi la locul nostrum..sa vorbim doar noi doi.

-Voi fii acolo

Realizasem ca s-a dus acolo doar ca sa ii spuna ce simnte pentru el si mai ales acum cand a auzit discutia noastra o facea mai tare sa ii spuna cat mai repede. M-am dus acasa putin dezamagita pentru ca nu apucasem sa ii spun nimic si m-am pus sa dorm. Tot ce imi doream era sa ma trezesc sis a nu se fi intamplase nimic din toate acestea.

Dupa cateva ore ma trezisem brusc..avusesem un vis foarte ciudat in care sa facea ca Andy a avut un accident nefericit. M-am speriat foarte tare iar apoi cand m-am trezit l-am gasit pe Andy chiar langa mine. Stateam il priveam si ma intrebam daca visez…

-Andy?
-Buna somnoroaso. Esti bine?

-Acum da..

-Bine..am venit sa te intreb ceva

-Si de ce nu mai trezit?
-Nu puteam..dormeai prea frumos.

Nu i-am mai spus nimic si m-am ridicat si lam strans in brate.

-Mai bine ma trezeai..

-Ce faceai azi lamine la usa?

-Sincer?

-Daa

-Am fost sa vorbesc ceva cu tine dar apoi a aparut Vikky si..nu am mai avut cum.

-Si ce vroiai sa vorbim?
-Chestii..dar tu ce ai vorbit cu Vikky?

-A venit sa imi spuna ca ea ma place foarte mult si ca isi doreste mult sa fim impreuna tot felul..nu prea eram atent

-De ce?
-Poi ma gandeam ce faceai in fata casei mele.

-Si ce iai spus?

-Ca nu sunt sigur…

-Dar de ce?
-Poi nu vreau sa fiu dezamagit..decat sasufar mai bine nu.

Nu intelegeam ce se petrece cu el dar stiu ca imi doream sa ii spun ca eu sunt aici pentru el si numai pentru el.

-Hei Emy!

-Da scuze ai zis ceva?
-Nu lasa.

-Nu spune te rog ma gandeam doar la ceva.

-La ce?
-Nu conteaza.

-Spune-mi

-Poi nu inteleg un lucru la tine.

-Care anume?

-De ce nu lasi pe cineva sa te iubeasca, adica ce te face sa crezi ca vei ajunge sa suferi si pana la urma doar atunci cand suferi dupa o persoana iti dai seama cu adevarat ca iti este dor de ea sau ca iti lipseste. De ce dai ceva frumos la oparte?
-Pentru ca asa sunt eu. Pur si simplu nu pot

-Dar tu nici macar nu ai incercat. De unde esti tu asa sigur ca vei ajunge sa suferi?
-Poi nu stiu asta sigur dar nici ca nu voi suferii nu ma asigura nimeni.

-Uneori ca sa castigi ceva frumos trebuie sa si risti. Poate daca ai incerca..ar fi ok.

-Bine dar de ce vorbim noi despre asta?

-Da ai dreptate

-Eu te-am intrebat ceva sit u nu mi-ai raspuns.

-Am fost azi la tine pentru ca nu puteam sa plec sis a nu iti spun ca m-am indragostit de tine, dar apoi a aparut Vikky si eu stiam ce simnte pentru tine! E bine acum?

-Stai..tu tocmai mi-ai spus ca te-ai indragostit de mine?
-Da..dar ce-ti pasa tie pentru ca tu crezi ca vei suferii. Nici nu avea vreun rost sa iti spun pentru ca tu gandesti diferit si oricum peste putin timp eu ma voi muta de aici decii poti sa ramai cu Vikky. Sincere u eram dispusa sa fac orice pentru noi dar tie iti este frica..

-Scuze dar trebuie sa plec acasa.

-Asa e cel mai bine

-Pa Emy..

-Pa!

Capitolul X

In timp ce coboream scarile si il priveam, asteptandu-ma in coltul scarilor parca traiam un film romantic. Mama si tata  ma priveau, credeau ca sunt inca suparata..dar nu mai eram si asta datorita lui. Cand eram alaturi de el parca eram o alta persoana..mai buna cu cei din jurul meu, faceam lucruri care alta data nu prea le facem..totul era altfel.

-M-a intrebat mama ta cand am coborat jos cum te simnti.

-Se simnte vinovata din cauza ca ne mutam iar. Am cam urlat putin azi al ea. Mi-e cam greu totusi, dincolo cand ne-am mutat mi-a fost foarte greu sa ma despart de prietenii mei..iar aici imi va fi greu sa ma despart de tine..doare sincer.

-Stiu…

Cand am ajuns pe teren, ne asteptau prietneii lui Andy insa cu ei mai era o fata pe care nu o mai vazusem niciodata pe aici.

-Uite cine a sosit in sfarsit.

-Salut si tie Danny.

-Hei Andy vino sa faci cunostinta cu noua noastra prietena.

-Nick ce incerci sa faci?
-Nimic de ce?
-Stii si tu prea bine.

Imi venea sa cam plec acasa dar apoi m-am gandit mai bine si mi-am zis ca nu are rost sa ma las intimidata de o fata noua.

-Buna sun Emy.

-Vikky imi pare bine

-Da, si mie, nespus de bine!

-Esti bine?
-Da de ce intrebi?
-Doar asa…

-Esti noua pe aici nu?
-Da, m-am mutat aici impreuna cu parintii mei, stam chiar aproape.. doua case mai in sus.

-Sii desigur…acolo era chiar langa casa lui Andy.

-Eu m-am mutat aici de o luna imediat..stau cu o casa mai in jos decat tine.

-Dragut inseamna ca stam aproape una de cealalta.

-Da…dragut tare. Andy..eu ma duc acsa.

-De ce? Ce s-a intamplat?
-Nimic doar ca nu ma simnt bine asa ca ma duc acasa.

-Vrei sa vin cu tine?
-Nu, nu stai linistit aici.

-Ne vedem maine da?
-Sigur..Pa baieti, Vikky

-Pa Emy

Simnteam ca nu imi placea de fata cea noua ceva era putred la ea..si ma enerva si vocea ei  pitigaiata. Adevaru e ca nu imi placea idea ca sta asa aproape de Andy..

Dupa ce am ajuns acasa m-am tot pus la somn fiindca eram foarte obosita sin u mai aveam chef de nimic.

Capitolul IX

Intrand in casa eram toata uda dar normal toata un zambet in acelasi timp, nici macar nu observasem ca mama cu tata ma asteptau la masa.

-Emy!

-Daaa

-Am vrea sa vorbim ceva cu tine. Ai putea sa cobori repede?

-Doua minute sa ma schimb si vin. S-a intamplat ceva?

-Trebuie sa iti spunem ceva. Fugi sus schimbate si vom vorbi dupa aceea.

In timp ce urcam scarile o auzisem pe mama intreband oare cum voi reactiona. Nu aveam nici o idée despre ce este vorba. M-am schimbat repede si am coborat jos.

-Mama, tata, s-a intamplat ceva?
-Draga mea..trebuie sa iti spunem ceva ce nu cred ca iti va placea…

-Bine, deja suna ciudat spuneti ce este!

-La sfarsitul verii noi…

-Cee?!

-Va trebuii sa ne  mutam…

Nu puteam sa pricep asa ceva..nu imi venea sa cred ca se intampla asa ceva!

-Dar de ce? De ce ne mutam ca nu inteleg!

-Scumpo calmeazate.

-Cum imi poti spune sa ma calmez. Mamaa de abia am reusit sa ma obisnuiesc fara prietenii mei iar acum ca am reusit sa imi fac ceva prieteni aici tu vi sii imi spui ca trebuie san e mutam iar!

-Dar nu avem de ales, serviciul meu iar s-a mutat.. Trebuie sa ne mutam.

-Dar da-ti demisia, schimbati locul de munca fa ceva, intelege-ma mama asa niciodata nu voi putea sa am prieteni sau un prieten. Bine sti ce eu am terminat aici ma duc sus!

-Scumpo…

-Las-o sa se calmeze..va intelege ea intr-un final.

Pur si simplu nu imi venea sa cred. Acum cand ma intelegam atat de bine cu Andy, cum sa ma duc acum sa ii spun ca urmeaza sa ne mutam… Nu mai puteam si icnepusem sa plang iar dupa putin timp adormisem asa.. Dupa cateva ore m-am trezit ca cineva ma mangaia usor pe cap. Credeam ca este mama si l-am lovit peste mana.

-Pleacaa!

-Vrei sa plec? Bine, scuze ma duc.

Cand i-am auzit vocea clad si dulce l-am prins de mana si l-am tras inapoi catre mine.

-Nuu, nu pleca te rog..stai aici cu mine.

-Ce s-a intamplat de ce esti asa suparata?
-Nu e nimic important.

Pur si simplu imi venea sa plang. Atunci mi-am dat seama cu adevarat ca eu chiar il placeam. Insa acum nu mai putea fii nimic intre noi deoarece eu va trebuii sa plec. Il priveam atenta si nu ma gandeam la altceva decat la ziua minunata petrecutam impreuna cu el.

-Heii, ma auzit

-Da, da scuza-ma ce ai zis?

-Daca nu e nimic important de ce esti asa suparata?

-Imi va trece, o mica cearta cu mama.

-Da stiu…

-Cum adica stii? Ce sti?
-Poi ma sunat acum o ora sa ma intrebe ce fac daca pot sa vin pana la tine.

-Stai..tu de o ora stai aici?

-Cam asa ceva..

-Si de ce nu mai trezit?
-Imi palcea sa stau sa te privesc cum dormi.. Infine, m-a intrebat dupa aceea daca pot sa vin sa iti tin putina companie pentru ca esti foarte suparata.

-Da..nu e nimic grav.

Nu era grav era foarte grav, darn u puteam sa ii spun asa ceva..Ce era mai grav, ca el ma privea doar ca pe cea mai buna rpietena al lui dare u pe z ice trecea tot mai multi l iubeam parca..

-Hai spune-mi ce e cu tine, serios

-Da nu e nimic sunt bine..

-Vino aici..

Iar atunci cand am vazut ca ma ia in bratele lui imi doream sa pot sa ii spun sa inceteze pentru ca nu puteam sa continui asa dar, in acelasi timp imi doream san u imi mai dea drumul niciodata.

-Azi cand am ajuns acasa m-au asteptat jos mama si tata ca sa imi spuna ca la sfarsitul verii ne vom muta de aici..Sincer ma simnt foarte prost, daca stiam ca asa se va intampla nu lasam sa fie nimic azi..

-Poi de ce?

-Pentru ca stiu ca apoi imi va fii foarte greu sa plec..

-Sincer sa fiu..si mie imi va fi greu dar, uneori trebuie sa invatam sa acceptam situatia in care ne aflam.nu trebuie sa punem capat prieteniei noastre, vara este deabia la inceput, m-ai sunt multe de facut, de vazut impreuna, sin u trebuie sa o urasti pe mama ta ea face doar ce crede ca e mai bine pentru familia ei.

Cu cat imiz icea mai multe cu atat intelegeam mai bine sin u mai eram asa suparata. Era incredibil nici nu am cuvinte sa explic..

-Intelegi ce zic?
-Da, inteleg.

Nici nu am auzit macar ce a zis darn u puteam sa-I zic ca nu l-am ascultat era urat din partea mea.

-Uite daca vrei vino azi afara sa stai cu mine si baietii pe teren, nu vreau sa stai in casa asasuparata…

-Nu, mersii lasa…prefer sa stau aici in camera mea.

-Te rog frumos..

-Off..bine..dar asta doar pentru ca esti asa.

-Cum is?
-Esti…esti tu cumva nu iti pot explica.

-Bine, ma duc sa te astept jos ok?
-Bine.